Aleasa (Volumul II)

Capitolul 24

Ryan! mi-am dat seama. Dar nu pot sa ii spun lui Adam... am inchis ochii strans. Pana acum l-am mintit ca Ryan nu stie nimic despre mine... Nu pot sa schimb acest lucru.... Am inghitit in sec.

- Cine ar fi putut afla? am vrut sa ma asigur ca nu si-a dat seama.

- Nu stiu... a oftat. Dar sper sa nu fie Sam....

Mi-am ridicat capul de pe umarul lui ca sa il privesc in ochi. Lumina slaba ce venea de afara m-a ajutat sa zaresc ingrijorarea ce incerca sa fie mascata de pe fata lui. Cand si-a dat seama ca m-am ridicat, surprinderea si-a facut loc pe chipul sau.

- Adam? am soptit, incercand sa ii dau increderea de altadata. Hai sa nu ne gandim la nimic rau... am spus, strangandu-i mana in palma mea mica.

Nu a reactionat in nici un fel, doar privea spre mine, dar nu ma vedea. Ochii lui se uitau, oarecum, prin mine. Simteam ca incearca sa imi citeasca gandurile, asa ca mi-am programat creierul sa cante. Pentru orice eventualitate... Am inghitit in sec, iarasi.

- Daca ar fi aflat Sam, nu ai fi stiut deja? am insistat eu. Ar fi asteptat el atat pana sa iti spuna?

A expirat adanc, de parca ar medita la cuvintele mele. Intr-un sfarsit, a vorbit.

- In asta ai dreptate. Dar apare o noua problema... Cine e cel care a schimbat rezultatele? Eu sigur nu am facut-o...

Imi pare rau ca nu pot sa ii spun... Chiar daca incearca sa ascunda asta, ingrijorarea ii poate fi citita pe chip...

- E imposibil sa fie cineva de afara... Dar, daca e de-al nostru, ar fi aflat si Sam pana acum...

Nici nu stie cata dreptate are... dar, brusc, mi-a sarit in minte si problema mea.

- Adam? am repetat eu numele lui.

Oare de ce tresare mereu cand o fac? Am lasat gandul acesta sa zboare, continuand sa vorbesc.

- Mi-am dat seama de ceva...

Am privit in toate partile, de parca mi-ar fi fost frica sa nu ma audă altcineva. S-a incruntat a neintelegere.

- Mi se pare ca ma urmareste cineva... am soptit, apropiindu-ma putin de el.

A inceput sa rada, dar i-am facut semn sa taca. Cred ca a uitat ca nici nu trebuia sa se afle aici... S-a linistit.

- Tu glumesti, nu? a intrebat ironic.

Am clipit derutata. Ce am spus? Mi-am strans buzele intr-o linie. Ma bucur ca nu mai arata neincrederea aceea, dar nu imi place ca rade pe seama mea...

- Sa imi spui, te rog, cine nu te urmareste pe tine... a continuat sarcastic.

- Nu glumesc... am spus, lasand capul in jos jignita.

- Nici eu... a spus de parca ar fi fost de la sine inteles. Lunna, toti sunt cu ochii pe tine....

Mi-am dat ochii peste cap, constienta ca nu ma vede.

- Mda... Asta stiu... Dar tot imi fac griji... m-am plans eu. Cineva a fost la Cam...

Am lasat capul in jos vinovata. Cauzez o multime de probleme...

- Cine? a intrebat, iar eu am simtit ironia din vocea lui.

- Tu ai fost? nu m-am abtinut, iar ranjetul sau s-a largit. Ce ai cautat la el? am zis, strangandu-mi bratele la piept. De ce nu mi-ai spus?

Stateam pe marginea patului, suparata, iar el nu parea prea afectat. Continua sa se relaxeze cu mainile sub cap, in patul meu, de parca ar fi fost la el acasa.

- Nu am spus nici ca am fost, nici ca nu am facut-o. a zis simplu.

M-am uitat la el ofensata.

- Adam... Pana acum nu stiam, dar acum sunt sigura ca tu ai fost... am facut o scurta pauza, cat sa evidentiez cuvintele. De ce ma urmaresti? Stii cat m-am speriat?

Acum pare logic. Adam e destul de "facut" dupa cum a zis si Cam... Doar ca nu inteleg un lucru: cum de a aflat de intamplarea de la sport?

- Imi pare rau, dar sa nu iti faci un obicei sa te gandesti ca sunt eu mereu... Din cate stii si tu, esti urmarita la tot coltul, asa ca trebuie sa fii atenta la orice pas. mi-a soptit demonstrativ. In plus, trebuie sa aflam ce vrea Ryan de la tine...

- Dar ti-am zis ca... am inceput, dar am fost intrerupta.

- Stiu ca mi-ai zis, dar inca nu pot sa cred asa ceva. Trebuie sa ma asigur eu insumi...

Am inghitit in sec. Daca Adam ii spune ceva lui Ryan, acesta s-ar putea gandi ca eu mi-am deschis gura in fata lui... Si iarasi pic eu vinovata....

- Adam... am implorat eu. De ce nu vrei sa ai incredere in mine? am zis jignita.

A expirat adanc.

- Vreau sa am incredere in tine, dar nu pot sa am incredere in el... Faptul ca il cunosc atat de bine nu imi permite sa o fac....

S-a ridicat de pe pat, mi-a aruncat o privire indoielnica. A parut ca se gandeste pret de cateva secunde.

- De ce insisti atat? Am o impresie ca imi ascunzi ceva... a soptit ca pentru el.

Am inghitit in sec si nu am raspuns. El imi ascunde mie totul, iar acum zice ca eu nu ii spun un singur lucru... Putin cam egoist, dupa mine... Observand ca nu scot nici un cuvant, a vorbit el.

- Cred ca ar trebui sa te culci.. Ai stralucit cam mult noaptea asta, Lunno...

Nu am reactionat cu nimic la vorbele lui, stand pur si simplu cu mainile in san suparata, asa ca mi-a urat un noapte buna, la care nu am raspuns, si a iesit tiptil pe usa camerei mele, lasandu-ma pe mine singura in noapte.