Capitolul 22

8.7K 448 131
                                    

- Ce cauti aici? am intrebat panicata, revenindu-mi la realitate.

Si-a lipit degetul de buzele mele, ca sa ma faca sa tac. Fara sa vreau, l-am ascultat. Am inspirat adanc, incercand sa ma calmez. M-am grabit spre usa camerei mele, incuind-o cat mai silentios cu putinta si intorcandu-ma la el, care se afla pe marginea patului meu.

Mi-am trecut mana prin par, inca usor nervoasa. Nu puteam sa ma abtin, asa ca am inceput sa tip la el. Pe cat posibil in soapta.

- Ce tot faci aici? E mijlocul noptii! Si esti in camera mea!

Cu toate ca nu ii vedeam aproape nici o trasatura a fetei, pentru ca stateam in intuneric, am presupus ca si-a pastrat mimica de indiferent.

- Stiu. a raspuns scurt.

- Stii? am soptit si mai isterica. Doamne!!! Trezeste-te, Lunna! Nu are cum sa fie adevarat... mi-am spus, piscandu-ma de incheietura celeilalte maini. Ah!

M-a apucat de mana cu care imi faceam singura rau.

- Ce tot faci? m-a intrebat, neluandu-si ochii de pe mine.

- Tie ce ti se pare ca fac? am intrebat sarcastica. Incerc sa scap din visul acesta... am spus de parca ar fi fost logic.

A ras.

- Si... Merge? a intrebat ironic.

- Nu. am raspuns, lasandu-mi privirea in jos.

- Inseamna ca nu e vis. Sunt aici. a spus pe un ton mai linistit, eliberandu-mi mana.

Am oftat.

- De ce ai venit? am intrebat, incercand sa schimb subiectul. Ai putea fi prins... am spus vinovata.

Stateam in picioare in fata lui, cu mainile incrucisate la piept, iar el s-a intins pe patul meu, de parca ar fi fost la el acasa. Ceea ce m-a surprins. Cum poate sa fie atat de nepasator? Simteam ca imi bate inima nebuneste in piept. Daca vine tata si il gaseste in camera mea? In patul meu! Eu ce o sa ii spun?

- Nu o sa ma prinda nimeni. Tatal tau doarme de mai bine de o ora. La fel ca toata strada. a zis simplu.

Sta pe aici de mai mult de o ora? Chiar nu are somn? Sau altceva mai bun de facut? Probabil de asta ma gaseste atat de repede cand am probleme. am gandit, strangandu-mi buzele intr-o linie dreapta.

S-a ridicat cat sa ma apuce de mana si m-a tras in patul destul de mare pentru a fi doar de o persoana. Nici nu mi-am dat seama ca am ajuns intinsa langa el.

- Adam. am spus, reprosandu-i fapta de mai devreme.

M-am dat putin mai departe de el.

- Ce ai, Lunna?... m-a intrebat, parand jignit.

Mai intreaba?

- De ce ai facut asta? Stii ca nu o sa ma pun in pat atata timp cat te afli tu acolo...

Am putit simti ca a ranjit pervers.

- Cat ai fost la mine credeai ca dormeam in paturi separate? Neh.. Nu prea cred. a spus ironic.

Am facut ochii mari. Cum? Nu se poate... Doamne, ce proasta sunt! Cum de nu mi-am dat seama? Imi multumeam in gand ca lumina era stinsa in camera, pentru ca eu, la sigur, eram rosie ca o tomata.

- Vino aici ca nu te musc. a adaugat, observand ca pur si simplu stateam pe ganduri.

M-am incruntat usor, apropiindu-ma putin de el.

- Sa nu crezi ca fac ceva ce ti-ar putea arde prin cap...

Si-a dat ochii peste cap.

- Ok, ok... Povesteste-mi cum ti-ai petrecut ziua, ca am inteles ca umbli cu Ryan...

Aleasa (Volumul II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum