Aleasa (Volumul II)

Capitolul 41

Am inghitit in sec, asteptandu-mi rabdatoare sfarsitul. Nu pot sa cred ca asa se va termina totul... Nici macar nu am terminat liceul... Nici macar nu am reusit sa traiesc jumatate din viata la care visam... Tremuram ca o scandura, iar lui Sam ii placea sa prelungeasca momentul de chin. Suspansul ma omora, cu toate ca stiam ce se va intampla in continuare.

A ras cu rautatea-i caracteristica. Ii placea sa vada suferinta. Simteam cum radia a superioritate pentru ca ne avea pe amandoi la picioarele sale, incapabili de a misca.

- Adam... i-am auzit vocea dezgustata. Esti un las...

Stomacul mi s-a facut ghem, in timp ce ma simteam ca si cum as fi primit o suliță direct in inima. Am incercat sa inghit, dar mi se puse un nod si acolo.

- Un prost... a continuat. Un naiv... Ai degradat... Insuficient...

Fiecare cuvant al sau ma facea sa tresar. Nu suportam sa i se adreseze astfel lui Adam. Mi-am deschis ochii si i-am aruncat o privire incarcata de antipatie.

- Adam nu e deloc asa cum spui tu! i-am luat apararea eu. E un baiat puternic si mult mai bun decat tine! Tu esti un dobitoc, un bou si un criminal! am zis cu maxilarul inclestat, in timp ce vocea mea a urcat vreo doua octave. Nu inteleg cum reuseste sa te mai tina pamantul! Mi se face scarba doar cand ma gandesc la tine! Esti un gunoi!

Daca tot e sa mor, macar sa ii spun tot ceea ce cred... Nu m-ar deranja deloc sa imi spuna mie astfel de cuvinte, dar sa ii spuna lui Adam... Aveam impresia ca mi se facea o gaura in piept cu fiece cuvant rostit la adresa lui. Simteam ca voiam sa sar in capul lui, sa ii scot ochii, dintii si sa il tai bucatele cu cheia din buzunarul meu. Cum poate sa ii vorbeasca asa?... Respiratia imi accelerase semnificativ, iar eu eram incarcata de un sentiment foarte puternic de ura.

Am vazut ca i-a facut un semn lui Adam, plin de dezgust. Lasand, relaxat arma in jos.

- Ceea ce iti spuneam... A ajuns una dintre păpuși sa iti ia apararea? E chiar strigator la cer! Chiar atat de jos ai ajuns?

A vorbit teatral, in timp ce Adam m-a apucat cu putere de mana sa imi zica sa imi inchid naibii gura. Dar m-am rupt din stransoarea lui si am continuat sa ii tin piept lui Sam. Cineva trebuie sa il puna la punct si, daca e nevoie, o sa o fac... Oricum nu mai traiesc mult...

- Dar... Chiar nu ti-ai educat-o deloc in toata perioada asta? Uite ce vocabular infect are... a zis, de parca nici nu as fi fost de față. E o păpușă stricata...

- Daca mai aud o singura data apelativul "păpușă", jur ca nu mai raspund de mine. am zis printre dinti.

- Păpușile nu vorbesc asa... Trebuie sa mergi la reparatie. Daca ma gandesc mai bine, o bataie buna ti s-ar cuveni... Te-ar repara...

Nu a reusit sa zica mai mult, ca s-a trezit cu o baltă de saliva pe față. Nu m-am putut abtine. Ma enervase la culme. A fost pentru prima data in viata mea cand am scuipat, dar reactia lui a fost de milioane. A zambit cat se putea de dezgustat in timp ce si-a trecut mana peste obraz. Eu ranjeam cu o mandrie rautacioasa. Adam m-a tras cu putere in spate, dorind sa ma opreasca, dar eram mult prea infierbantata.