Aleasa (Volumul II)

Capitolul 61

Privirea mi-a ramas fixata pe cosmarul meu. Instant, toata suflarea si curajul de mai devreme s-au evaporat, cand ochii mei si ai pradatorului s-au intalnit. Ochii aceia albastri, care imi năruiau visele din fiecare noapte, care ma bantuiau mai rau decat un blestem si care ma lasau fara suflare la fiecare revedere. Ranjetul satisfacut era si el prezent, atat de viclean si plin de rautate, de mi se intorcea stomacul pe dos de frica. Sam... Nici un cuvant in plus nu ar fi reprezentat mai bine aceasta persoana. Inima mi s-a oprit din a bate, corpul mi-a inghetat de spaima, iar eu nu mai reuseam nici sa trag aer in piept.

- Romeo... si Julieta!... a exclamat cu ranjetul plin de dispret, apropiindu-se de noi cu acelasi mers de pradator, ce ii era caracteristic. Ce bine ca sunteti aici sa imi spuneti "Bun Venit!"... Mi-a fost dor de voi...

Nu ma puteam misca. Voiam sa o iau la sanatoasa, dar picioarele mele pur si simplu refuzau sa faca vreo miscare. Nici macar nu ma puteam ridica de jos de spaima.

- Voua nu v-a fost dor de mine? a intrebat, mimand jignirea.

Noi doar taceam. Adam, ajuta-ma... I-am auzit pe cei trei tipi, care ne-au adus aici, cum isi dadeau coate unul altuia si radeau.

- Plecati... De aici, ma descurc... Nu o sa mai faca nimic... a spus Sam, toata atentia sa fiind pe mine. Nu-i asa, Julieta mea? a spus, lasandu-se jos langa mine si ridicandu-mi barbia sa ma priveasca mai bine.

Inghetasem de tot. Aveam un nod urias in gat. Cei trei au iesit din camera, inchizand usa in urma lor.

- Uite ce fetiță cuminte avem aici... a continuat pe un ton oarecum multumit. De ce nu ai fost asa de la inceput? a facut o scurta pauza. De ce nu vorbesti cu mine? Te-am suparat cu ceva?

Nu inteleg cum facea asta, dar si cand respira radia de putere si ma simteam injosita.

- Dar tu... Romeo... ?... Ce ai patit?... a intrebat retoric. Te-ai indragostit?... a facut o scurta pauza in care a asteptat raspunsul lui. De cate ori ti-am spus, dragul meu? Sentimentele sunt pentru cei slabi... Iar dragostea e un sentiment... Cum de nu ai inteles asta?... Vezi cum esti acum?...

In timp ce vorbea cu Adam, tot langa mine statea. Tremuram toata la distanta asta mica de Sam, iar camera parea ca se micsoreaza in jurul meu. Stiam ca orice miscare brusca l-ar putea enerva, asa ca evitam sa ma uit macar la Adam, care era in picioare la spatele meu.

- O vezi cum este ea acum? Mai tii minte curajul pe care il avea cand abia ai adus-o?... Iti mai amintesti cum a incercat sa fuga de trei ori?... Iti mai amintesti de toate astea?... a continuat sa-l intrebe dezgustat. Acum ce face ea? atentia i-a cazut pe mine. Acum vii singura inapoi, nu? am inghitit in sec. Ti-a stat cu tronc Adam, nu? a ras cu ironie batjocoritoare. Uite in ce l-ai transformat... Intr-o stană de piatra incapabila de nimic... Vezi ce ai facut? a oftat. Lunna, Lunna... Ce ai facut tu?...

Am inghitit in sec. La naiba... De ce e atat de aproape de mine?... Cand o spunea asa, imi insufla si mie o senzatie insuportabila de vina, de parca as fi facut ceva gresit. Ma simteam goala pe dinauntru, cu toate ca nu imi ajungea aer sa mai respir.

- Nu stii ce e dragostea... am mormait, iar atentia mi-a fost daruita in totalitate.

- Ce ai spus, scumpete? m-a intrebat, ridicand o spranceana de surprindere.

- Dragostea nu te face slab... am mormait eu iarasi.

- Data trecuta cand ne-am intalnit aveai voce mai puternica...

- Dragostea nu te face slab!... am repetat pe un ton mult mai sigur. Daca tu crezi asta, inseamna ca nu stii ce e cu adevarat dragostea...

Stateam inca in genunchi in fața lui, iar el - in pirostrii la acelasi nivel cu mine. Adam era in spatele meu, dar cumva nu ii simteam prezenta. Sam a ras batjocoritor. M-am incruntat usor, fiind gata de orice.