Aleasa (Volumul II)

Capitolul 45

Am tresarit brusc si am sarit in picioare, respirand precipitat. Am privit speriata in jur, clipind des, ca sa imi revin. Ma aflam in camera mea si mi-am dat seama imediat ce s-a intamplat. Pe fundal se auzea alarma ce ma anunta ca trebuia sa ma trezesc sa merg la scoala.

Nu din nou!... Acelasi cosmar din noaptea trecuta ma chinuia iar si iar. Obosisem deja sa imi apara Sam in fața ochilor de fiecare data cand adormeam. Devenea iritant deja. Totusi, ma bucura mult faptul ca in sfarsit alarma a fost si ea de ajutor. Teoretic... M-a salvat de la propria-mi moarte... m-a pufnit rasul la acest gand. Practic... M-a trezit inainte sa ajung la partea aceea a visului.

Ce naiba este cu mine? Niciodata nu am avut acelasi cosmar de atatea ori intr-o noapte. M-am pornit sa imi fac rutina de dimineata, in timp ce mintea mea se invartea tot in jurul acestui gand. Daca ar fi dupa spusele lui Dean, ar trebui sa se intample ceva inimaginabil de bun... am oftat. De fapt, ca tata m-a lasat cu Adam, nu e un lucru intr-atat de rau, daca ar fi dupa mine. In schimb, atmosfera pe care a creat-o inainte de asta este nițel cam... nefavorabila...

Mi-am privit reflexia in oglinda. Fata ce se afla acolo parea o straina. Trasă la față, ochii goi, niste cearcane imense datorate lipsei de somn din ultimele doua zile... Aratam ingrozitor... Mi-am strans ochii cu putere, dorindu-mi sa alung imaginea ce mi s-a intiparit pe retina, dar de fiecare data cand ii deschideam, reaparea aceeasi stafie in fața mea.

Am oftat. Trebuie sa iau o vacanta de la toata chestia asta cu Sam si armata lui... In ritmul acesta, ajung la balamuc...

Mi-am pus pe mine primele haine pe care le-am gasit in dulap si am mai privit o data in oglinda. Nu pot sa ma duc in halul acesta la scoala... Am cautat prin toata camera mea machiajele. Nu le folosisem de mult timp si nu mai stiam pe unde le-am pus. Cand le-am gasit, intr-un sfarsit, mi-am dat cu putin fond de ten pe sub ochi, cat sa acopar cearcanele, si am iesit din casa.

Nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut bine cunoscuta masina neagra cu geamuri fumurii. Inima mi-a tresaltat in piept. Oare o sa fie mai bine decat ieri? Poate a uitat de comportamentul meu exagerat... am gandit rusinata. Am incuiat usa casei cu mainile tremurande si am pasit grabita catre cel ce ma astepta. Am inghitit in sec si m-am incruntat incurcata cand m-am apropiat si am inteles cine se afla la volanul masinii. Ce cauta el aici si unde e Adam?! Sa inteleg ca nu a trecut peste?... Observand ca stau in loc, mi-a facut semn sa vin in masina. Cu pasi nesiguri si foarte dezamagita am urcat, scotandu-mi rucsacul si punandu-l in brate, ca pe un copil.