Capitolul 38

8.6K 406 313
                                    

Mi-a inghetat sangele in vene. Abia reuseam sa respir, daramite sa mai misc sau sa spun ceva. Nu i-am auzit vocea de foarte mult timp, dar, chiar si asa, șocul era la fel de puternic. Ma oprisem in loc, pentru ca muschii mei înțepenisera, oricat as fi incercat sa fac ceva. Care erau sansele sa dau peste el din prima clipa? mi-a rasunat in minte, cand am inceput sa tremur sub privirea sa de gheață.

- Bucuros de intalnire, păpușă... Cum o mai duci?

Vocea lui rasuna in timpanele mele chiar daca pradatorul meu era la o distanta semnificativa de mine. Eram ca o caprioara ce se confrunta cu propria-i frica. Mi-am depus toata forta in plamani, pentru ca simteam ca imi pierd cunostinta din cauza lipsei de oxigen. Asta imi mai lipsea... Ma privea cu atata superioritate incat eu insami ma consideram un nimic pe langa el.

Respiratia mea era lipsita de putere, pentru ca imi era frica si sa respir in fața lui. Ce am facut?!... mi-a rasunat in minte. De ce nu am putut sa stau la locul meu in casa, sa nu mai caut problemele cu lumanarea?!... De ce am fost atat de netoata??? am incercat sa inghit, dar un nod urias mi s-a pus in gat si nu reuseam. Toate simturile mi s-au ascutit si eram gata de orice. Cine stie ce ii mai da prin cap? Privirea lui era plina de gheata si fulgere si toate erau indreptate catre mine. Mergea in jurul meu incet incet, iar eu simteam ca ma ia cu lesin. Inima mi-o luase cu mult timp in urma la sanatoasa, dar picioarele tot refuzau sa se miste.

- Ți-a păpat pisica limba? a vorbit din nou, facandu-ma sa ma cutremur.

M-am chinuit sa imi amintesc cum trebuie sa articulez cuvintele ca sa vorbesc, am mai inghitit o data in sec si mi-am facut curaj sa deschid gura.

- Cine esti si ce vrei de la mine?

Imi doream sa fiu mai increzatoare, dar am sunat mai mult ingrozita. Dar asa eram. Chiar terifiata...

A ras batjocoritor. Rasunetul acesta, acompaniat de privirea sa de venin,  m-a facut sa simt cum duhul meu isi dorea si el sa scape din corp.

- Vrei sa spui ca nu iti amintesti de mine? s-a apropiat de mine si mi-a dat gluga jos de pe cap cu aceleasi miscari lente, care imi congelau toate simturile.

La cat de inghetata eram, nu reuseam sa reactionez cu nimic. Stateam cu mainile incordate in buzunare si nu faceam absolut nimic.

- Da... Asta vreau sa spun... Nu te-am vazut in viata mea... am spus cu vocea tremuratoare.

A ras din nou. De data asta parea mult mai rautacios, dar si dezgustat. Unu, doi, trei... am inceput sa numar in gand, pentru ca simteam ca imi pierd pulsul de infiorare.

- Sa spunem ca te cred... a zis cu aceeasi voce care imi inducea spaima in tot corpul.

Continua sa mearga ca un pradator pe langa mine si s-a oprit de data asta in fața mea. Toate simturile mele erau in panica si nu stiam cum ar trebui sa reactionez cand un psihopat ca Sam statea la doar cativa centimetri de mine.

M-a privit cu ura, iar eu eram prea slaba sa fac la fel. Mi-a atins obrazul usor usor. Atunci, in culmea groazei si prin nu stiu ce forta supranaturala, bratul meu stang a indraznit fara voia mea sa-l loveasca peste mana, iar cel drept statea la locul lui in buzunar.

Aleasa (Volumul II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum