Aleasa (Volumul II)

Capitolul 29

- Adam... am balbait iarasi. Eu... Nu...

M-a privit cu aceeasi neincredere amestecata cu suparare.

- Continua... a zis neinduplecat.

Am inceput sa tremur la seriozitatea sa. Am privit iarasi spre roscat cerandu-i ajutorul, dar el doar se amuza pe seama mea.

- Adam...

- Ai mai spus asta... m-a intrerupt sarcastic. Stiu ca asa ma numesc, spune-mi ceva ce nu stiu....

Mi-am lasat rusinata capul in pamant. Ce sa ii spun? Roscatul i-a spus deja ca eram cu un tip. Cum sa ma apar? Nici nu imi mai amintesc cum il chema...

- De ce nu vrei sa vorbesti? a intrebat pe un ton dur.

Daca o sa ii spun ca nici nu il cunosteam pe tip, nu o sa ma creada...

- Adam... Eu nu.... Nu stiu ce sa iti raspund... am zis si mai rusinata. Nu insista... Te rog...

Eram pe punctul de a izbucni in lacrimi. E atat de nervos... Mi-e frica... Am vrut sa ma apropii de el, dar si-a intins degetul in față in semn de avertizare.

- Lunna... a spus cu raceala. Inca nu mi-ai raspuns...

Roscatul a oftat.

- Ajunge... Nu fi atat de dur cu ea... a vorbit intr-un sfarsit.

Mi-am ridicat fata spre el cu multa speranta in inima. Poate o sa fie de partea mea.

- Lasa copila in pace. Nu vezi ca se pune pe bocit? Vrei sa o vezi plangand? a continuat prietenul sau sa imi ia apararea. Aduna-te.

- Ce vrei sa spui? a intrebat confuz, dar, inca, sagetandu-ma cu privirea.

- O sperii, Adam... Nici macar nu m-ai ascultat si, deja, incepi sa o invinovatesti.... Ce te-a apucat?

Inca imi este frica de ce ar putea spune... M-am facut cat mai mica posibil. Daca sare la bataie??? Nu ar avea de ce, nu? Sper...

- Lunna... Raspunde-mi... a spus, ignorand roscatul ce s-a pus in fata mea.

Am scancit din cauza fricii. Nu aveam putere sa vorbesc. Ma sperie tonul sau dur... Nu cred ca l-am vazut vreodata atat de suparat....

- Las-o in pace, Adam... N-a facut nimic.... Nici macar nu stie ce căuta acolo, dar tu te comporti foarte urat cu ea. a inspirat adanc, dar brunetul a ridicat o spranceana neincrezator. Daca ii faci asta mereu, nu mai inteleg de ce ține la tine atat de mult, Adam...

Cuvintele acestea l-au lovit puternic. S-a indreptat de spate, a clipit de cateva ori, probabil, dandu-si seama ca nervozitatea l-a facut impulsiv, pentru ca, doua secunde mai tarziu, sa se incrunte iarasi.

- Ryan era? a intrebat, mijind ochii si privind ba la mine, ba la roscat.

- Da! m-am grabit eu sa raspund.