Aleasa (Volumul II)

Capitolul 57

- Credeam că ți-ai dat seama deja. E atât de evident!

Mi-am aruncat ochii peste cap. 

- Mai faci mult pe deșteptul sau îmi spui odată și odată? am spus cu același sarcasm pe care îl păstram de vreo zece minute încoace.

- E Kyle. m-a lămurit pe un ton foarte jos.

- Kyle? aproape că am țipat înspăimântată. Ce caută el aici???

Și-a aruncat ochii peste cap, șîșîindu-mă să tac.

- Și acesta e motivul pentru care nu ți-am spus de la început. a inspirat adânc. Nu știu... Dar ceva îmi spune că pe noi...

- De unde știe că suntem aici?

Și-a lăsat coatele pe masă, mimând un zâmbet larg. Eu m-am uitat instinctiv pe geamul restaurantului afară.

- Nu am nici cea mai vagă idee... Comportă-te normal. m-a sfătuit el. Ne privește...

- L-ai văzut? am întrebat cu toate simțurile ascuțite la maxim, dar mimând un zâmbet, ce părea mai mult chinuit decât fericit.

A inspirat adânc pentru a nu știu câta oară și mi-am dat seama că o face doar pentru a se calma. Și el era gata pe poziții, așteptând momentul în care Kyle ar putea face vreo mișcare. Fix atunci, telefonul său a mai primit un mesaj. Am remarcat că era același, iar Adam mi-a aruncat privirea de Ți-am spus eu!

- L-am văzut o dată. Se ascunde, dar e aici... Ceea ce nu știu, în schimb, este cum ne-a găsit? a spus meditativ.

- De ce Cara? De ce nu l-ai poreclit altfel? Cara e nume de fată. am râs eu curioasă. Cum funcționează mesajele astea? l-am întrebat, încercând să mă gândesc și eu la ceva.

Simțeam că dacă nu îmi găsesc ceva de făcut, o să o iau la sănătoasa, fix în ghearele lui Kyle.

- Cara vine de la Kyle, nu știu... A fost ideea lui Todd. a spus, râzând ironic. Raven a făcut o aplicație care să permită să vedem când sunt aproape anumite persoane de noi. E un fel de dispozitiv de urmărire... Când aceștia sunt la o anumită distanță, aplicația trimite un mesaj ce pare a veni de la o persoană, dar de fapt e o poreclă aleasă de noi. a râs iarăși. I-am pus lui Kyle nume de fată, ca să nu fie prea suspect în caz că ar vedea el mesajul.

Nici nu m-am obosit să întreb cine era Raven. Aveam o presimțire că era celălalt prieten al lui Adam, cel de culoare, pe care l-am văzut pe holurile Vizuinii.

- Pare amuzant. Sam ce poreclă are? am întrebat ironic.

- Lucy. a răspuns și abia s-a abținut să nu râdă și el la reacția mea de șoc.

- Lucy? am întrebat confuză. La Cara am înțeles că are tangențe ușoare cu numele lui Kyle. Lucy nu e nici pe departe Sam.

- Nu. Lucy vine de la Lucifer.

Am bufnit în râs. 

- Asta a fost dur. Amuzant, dar dur. am recunoscut eu. Și asta a fost ideea lui Todd? am întrebat ironic.

A aprobat din cap.

- El vine cu cele mai originale porecle, cred că ai înțeles și tu... a făcut o scurtă pauză. Eva... 

Am început să rânjesc și mai larg la gândul că totuși porecla asta mi-a fost dată pentru prima dată de Todd. Cred că lui Adam i s-a părut destul de potrivită să o folosească mereu. 

- Vrei să spui că pentru Sam e prea dură porecla de Lucy? m-a întrebat ironic, iar eu am dat din cap ușor vinovată. Dar el cum a fost când ți-a spus că ești Julieta doar pentru că o să sfârșești moartă?