Fiica universului

Cap 6. Tu câți cinșpe' ani ai ?

— În orice caz, inspir eu adânc. Care este numele tău ?

      — Shawn, al tău ?

— Pri...

Voiam să spun ,, Prințesa Celest ", dar probabil m-ar crede și mai ciudată. Nu știu cum stau lucrurile pe aici și ar trebui să mă asigur mai întâi. Tata spunea să încerc să mă integrez.

— Pri ? Interesant nume ! Râde el.

— Celest. Voiam să spun Celest. Reiau eu puțin jenată.

— Așa deci, Celest, ți-e foame ? Mă întreabă și se întoarce spre mine având două farfuri în mâini umplute cu... Mâncare ?

— Cred că da... ? Îi răspund nesigură.

Normal că știu ce este mâncarea, dar nu am văzut așa ceva în viața mea ! Arată ciudat. Acasă consumam în mare parte fructe de la neptunien.

Îmi face semn să îl urmez și până la urmă ne așezăm la o masă. Îmi pune farfuria în față, iar eu încep să o analizez. Sincer ? Nu știu cu ce aș putea asemăna asta !

      — Și ? Serios acum, de unde vii ? Întreabă el așezându-se mai bine pe scaun.

       — De ce nu mă crezi când îți spun că de la trei planete distanță ? Oftez iritată.

       — Fiindcă este imposibil, dulceață ! Râde el.

— Nu este imposibil ! Sunt lângă tine, nu ?

— Un om nu poate trăi în spațiu, este imposibil practic. Vreau să spun, pe o durată prea lungă de timp. Rostește el serios.

— Dar eu nu sunt om, ridic eu o sprânceană.

Acesta mă privește câteva momente, după care pufnește în râs. Ce este atât de amuzat ? De ce nu mă crede ?

— Cred că o să chem un doctor. Îți amintești dacă te-ai lovit la cap sau ceva de genul ?

Dau din cap negativ.

— Înseamnă că ai și pierderi de memorie. Ciudat, nu pare să ai vreo zgârietură, dar e clar că te-ai lovit la cap. Ți-au făcut puștii ăia ceva ? Te-au drogat ?

— Drogat ? Îl întreb ridicând o sprânceană.

Acesta își dă ochii exasperat peste cap după care inspiră adânc și ia o chestie argintie de lângă farfuria sa.

— Normal. Nu știi ce este ăla sex, de unde era să știi ce este ăla drog ? Întreabă mai mult pentru el.

— Sunt lucruri importante ? Îl întreb interesată.

— Sexul ? Categoric ! Este... Esența vieții să mă exprim mai bine. Drogul ? Este lucrul care nu este deloc bun pentru corpul tău, dar te ajută să uiți de unele lucruri și să te simți uimitor. În concluzie, sexul este bun, drogul nu prea.

— Dar sexul cum te face să te simți ?

Acesta pufnește amuzat, dar pare destul de interesat de subiect. E clar. Oamenilor le place să vorbească despre acea chestie care se întâmplă cu ceea ce am eu în lenjerie și ce are el. Cum se poate face ceva cu așa ceva, iar umanilor să le placă ? Eu tot nu am înțeles.

— Ai noroc că nu sunt chiar atât de nesimțit și nu îți spun ,, nu vrei să îți arăt ? Să facem puțină practică ? " și o să mă limitez la ,, o să afli tu o dată ". Fiecare fată o face. Uneori cu voia ei, alte ori fără... Dar tot o face, știi ce zic ? Face parte din ciclul vieții. Cu asta ne înmulțim noi, oamenii ! Îmi spune el în continuare amuzat.

— Vă înmulțiți ? Adică ? Ridic eu din nou o sprânceană.

— Știi tu ! O femeie după ce s-a culcat cu un bărbat idiot care a uitat să se protejeze, rămâne însărcinată și are un copil în burtă. Așa cum erai și tu ! Îmi răspunde el în timp ce își pune o chestie roșiatică în gură.

Rămân terifiată la auzirea vorbelor sale. Adică, femeile de aici au un mini om în burtă după ce fac sex ?

— Oh, Doamne ! Sună teribil !

— Chiar așa și este ! Îmi confirmă el cu gura plină. După ce femeia a rămas însărcinată, bărbatul stă și freacă menta, ca prostul timp de săptămâni bune !

— Dar la voi copiii nu vin din stele ? Îl întreb confuză.

— Ar fi fost bine, râde el. Dar nu cred că este posibil așa ceva.

— Ba da, este ! Îmi dau eu ochii peste cap. Eu de exemplu.

Acesta pufnește din nou în răs și mai că se îneacă în mâncare.

— Asta-i nouă ! Sfinte Hristoase, cred că o să mor de răs !

— Ce este atât de amuzant ? Îl întreb confuză.

— Ești venită din stele ? Serios ? Vai de viața mea ! Râde el în continuare. De obicei, părinții copiilor le spun că le-au adus barza să nu îi traumatizeze, dar cu sterele nu am mai auzit-o până acum ! Apropo, tu câți cinșpe' ani ai ?

Câți cinșpe' ani ai ? Nu era, câți ani ai ? Sau, poate asta este doar limba lui pe care tata a evitat să mi-o predea.

— Aproximativ două sute de ani, îi răspund calmă.

— Două sute ? Mișto ! Încearcă el să nu mai râdă.

— Tu câți ani ai ?

— Eu sunt mai ne la modă să zic așa. Am douăzeci și nouă.

Mă încrunt confuză și ridic o sprânceană. De unde vin eu, bărbații care arată asemenea lui au două sute nouăzeci sau trei sute de ani ! Nici de cum douăzeci și nouă !

— Ți-a mai spus cineva că ești duper amuzantă ? Chiar m-am distrat. Am răs mai mult decât am făcut-o în ultimul an și cu toate că ești tot timpul în rolul tău, jur că o faci excelent ! Ești o actriță foarte bună ! Îmi zâmbește el larg.

— Ăăă... Merci ? Îi răspund nesigură.

Sinceră să fiu, nu am nicio vagă idee despre ce vorbește. Însă pare fericit.

— Dar doctorul acela tot îl chem să vadă dacă nu ți-au făcut ceva idioții ăia, iar tu nu îți amintești.

— Nu mi-au făcut nimic, îmi dau eu ochii peste cap. Eram speriată cei drept. Nu am mai fost niciodată într-o situație asemănătoare și am uitat chiar să mă apăr, dar sunt destul de sigură că nu mi-au făcut nimic.

— Mănâncă și mai vorbim noi după, îmi face el semn spre farfuria mea.

A lui este aproape goală în timp ce a mea este neatinsă. Inspir lung făcându-mi curaj și iau o chestie argintie imitându-l pe el.