Fiica universului

Cap 45. Atunci un duel să fie !

       Sunt aruncat încă o dată pe o podea rece, cu aceeași putere ca acum câteva minute. Tușesc și încerc să mă ridic cu toate că mă doare tot corpul.

       — Mars, ce înseamnă asta ? O voce groasă și puternică se aude din spatele meu.

        — Majestate, iertați-mi nepolitețea, dar după câte se pare, avec un mic intrus și nu prea știe ce sunt alea bune maniere !

       Matahală bună de nimic ! Regret că nu ți-am scos ochii când am avut ocazia !

          — Este un pământean, continuă el privindu-mă cu ură.

      De la cap încă îi curge sânge, iar în momentul acesta, i se prelinge pe gât.

         — Un pământean ?! Pe navă ?! Ce înseamnă asta ?!

    Mă întorc și văd un bărbat și mai înalt decât așa zisul Mars, cu par lung și alb, iar pe cap are o coroană de rege. Înghit în sec și încerc să stau drept.

       — Chemați-o pe Celest, acum ! Ordonă el privind cele două reptile imense de la ușă.

      Amândoi fac ceea ce a spus, iar eu îi privesc oarecum îngrijorat. Ce are de gând să facă acum cu mine ?

       — Majestate, sunteți sigur că trebuie Celest să asiste la asta ? Îl întreabă bruntetul îngrijorat.

     De data asta, pot vedea frica pe chipul său. Oare ce s-a întâmplat ? De ce nu vrea sa vină Celest aici ?

      — Nu știu de ce, dar am o bănuială că ea este de vină de toate astea. Acum spune-mi fiule, ce cauți tu aici ?

      Tocmai m-a numit fiule ? El nu este Dumnezeu, nu-i așa ? Adică, Celest mi-a spus că este regele universului, dar nu și Dumnezeu. Oh, Sfinte ! Ce întrebări îmi pun și eu în astfel de situați ! E clar, m-am lovit la cap mult prea tare.

        — Am ajuns aici printr-un accident. Am găsit o brățară și de acolo, am ajuns aici însă dacă tot sunt aici, aș vrea să o iau pe Celest cu mine.

       — Nimănui nu-i pasă de ceea ce vrei tu ! Țipă brunetul nervos !

       — Mars, te rog, îi atrage el atenția. Și de ce ai vrea să o iei pe Celest a mea cu tine ?

       — Pentru că, cât timp a stat pe pământ, eu cu ea am împărtășit multe sentimente împreună și am avut o iubire chiar mare. Sunt sigur că cu câteva explicații, am putea fii la fel.

       — Deci vă iubiți. Concretizează el.

       — Da, Domnule.

      Îl privesc pe brunet și pare roșu de furie. Îl privește pe rege de parcă ar fii prima oară când îl vede. Își mușcă buza înferioară și sunt sigur că încercând să nu spună nimic.

       — Am înțeles... Însă, vezi tu, dragul meu pământean ? Celest este puțin cam logodită cu ,, matahala " din spatele tău. Ce ai de gând să faci ?

       — Nu îmi este frică de el, strâng eu din dinți.

        — Ar trebui ! Femeia din stânga lui intră în discuție. A omorât mai multe popoare decât ți-ai putea închipui ! S-a luptat cu o sută de Neptunieni cu mâinile goale și a câștigat. Te poate ucide doar cu o singură mișcare a degetului.

       — Nu. Îmi. Este. Frică. De. El, silabisesc printre dinți.

       — Mars ? Se aude vocea firavă a lui Celest.

      Îmi întorc privirea și o văd alergând în brațele brunetului. Acesta o strânge la piept în timp ce-i sărută fruntea. Ea îl privește în acel fel... felul în care mă privea și pe mine acum ceva timp. Îi privește rana de la cap, după care îi ia mâna de pe obrajul ei  și i-o sărută.

     Simt cum ceva în mine se rupe... sunt dezamăgit, dar oarecum nu m-am așteptat ca ea să mai simtă ceva pentru mine.

       — Cine a îndrăznit să-ți facă asta ? Îl întreabă cu lacrimi în ochi.

       — Stai liniștit, Prințesă, nu este nimic grav, îi zânbește el.

        Aceasta îl îmbrățișează din nou și nu pare să mă fi observat. Nici nu ne dă atenție sincer să fiu.

        — Se pare că ea nu te iubește cum ai spus. Inima ei este dată a unui altui bărbat. Ce ai de gând să faci în legătură cu asta ?

       Nu îi răspund, dar în schimb, strâng pumnii. Simt că ar trebui sa fac ceva ! Să stau cu mâinile în sân nu este o soluție, iar în momentul acesta, vreau să-mi descarc ura pe ceva. Pe el mai exact !

        — Shawn ?

       Mă întorc din nou spre ea și pot vedea cum îi curg lacrimile pe obraji. Însă, pare și confuză. Mai mult ca sigur se întreabă cum de am ajuns aici.

        — O vrei ? Mă întreabă regele. Vrei acele momente înapoi ?

       — Da.

       — Tată, ce faci ? Îl întreabă confuză.

      — Mars, vrei să-ți păstrezi logodnica ?

       — Normal că vreau !

      Nu înțeleg ce joc joacă, dar o să fac orice ca să sfârșesc învingător. Idiotul ăla nu o să mai poată profita mult de privirile și atingerile lui Celest pentru prea mult timp.

       — Atunci un duel să fie. Cine câștigă se alege cu fata, ce ziceți, domnulor ?