Fiica universului

Cap 7. Tu chiar ești nebună !

     — Este ciudat să ai pielea atât de albă și totuși, să ai ochii albaștri. Îmi spune omul îmbrăcat în alb.

     — Asta nu poate fii albinism, nu-i așa ? Îl întreabă Shawn.

     — Trebuia să aibă ochii roși, deci nu. Cantitatea de melanină din corpul ei este, practic, inexistentă !

      — Și asta-i de bine sau de rău ?

      — Nu pare să aibă ceva probleme deci, nu. Îi asigură doctorul. Acum, draga mea, îmi poți spune cine ești și de unde vii ?

     — Asta o să fie amuzant ! Rostește Shawn amuzat.

     Arcuiesc confuză o sprânceană, este nevoie de toate astea ? Mă simt, ca un copil mic tocmai ieșid din steluța sa și toată familia sa este în jurul său. Doar că, în cazul meu nu este familia mea și categoric nu intenționează să mă ciupească de obraji urându-mi bun venit.

     — Numele meu este Celest și vin de la trei planete distanță. Îi răspund într-un final.

    Acesta clipește de mai multe ori, după care se uită la Shawn care pare teribil de amuzat.

    — Ăsta este un joc de al ei. Cred că vrea să fie actriță ! Îi spune Shawn. Celest, serios acum, lasă prostiile de-o parte !

    — Dar nu este nicio prostiei, îi spun serioasă. Sunt Celest și vin de la trei planete distanță.

    — Vrei să spui, Saturn ? Ridică el o sprânceană.

     — Deci știți cum i se spune ! Minunat ! Și nu, nu chiar de pe Saturn. Stâteam lângă în majoritatea timpului, dar de curând m-am mutat lângă planeta voastră.

      — Lângă, repetă el pe un ton de parcă m-ar înțelege. Și cum ai stat acolo ?

        — Pe navă, logic ! Îmi dau eu ochii peste cap.

        — Pe navă, aha... Era și logic ! Cum puteai să stai acolo dacă nu pe o... navă. Își trage el vocea. Și bănuiesc că stăteai singură, nu ?

       — Firește că nu ! Locuiam cu familia mea. Regele și Regina universului !

     Acesta pufnește amuzat. De ce face asta ? Postura mea - coloana dreaptă, mâinile una peste alta și privirea în față - nu este una care să arată că aș glumi, dar totuși, el râde.

      — Ceea ce te face pe tine o prințesă să înțeleg, Shawn intră în discuție.

       — Exact.

    Doctorul se ridică în picioare expirând lung, după care se aproprie de Shawn cu pași înceți.

      — Nu am mai auzit asta în viața mea ! Îi mărturisește doctorul amuzat.

— Stai puțin, deci nu glumește ? Adică, ea chiar crede asta ? Îl întreabă uimit.

— Se pare că da. Ce te sfătuiesc eu este să o duci mai întâi la un psiholog. 

        — Eu să o duc ? Îl întreabă încă uimit. Părinții ei de ce nu se ocupă de ea ?

     Doctorul își dă ochii peste cap, după care își mută privirea spre mine.

     — Scumpo, unde sunt părinții tăi ? Mă întreabă.

     — Pe navă, îi răspund calmă, iar acesta îl privește din nou pe Shawn.

      — Și uite-ți răspunsul ! Shawn, chiar nu am timp să stau la discuți cu tine, dragule ! Mătușa ta mă așteaptă.

    Acesta își dă ochii peste cap, după care oftează lung.

     — Bine, unchiule Jhon ! O să văd cum mă descurc eu cu prințesa asta.

       — Super ! În cazul ăsta, eu mă retrag.

     Cei doi se retrag din cameră, iar eu intru în panică. Psiholog ? Sfinte, ei mă cred nebună !

     Sau... dacă stau mai bine să mă gândesc, nu cred că cineva din spațiu a mai venit pe Pământ și a povestit ceea ce i-am spus eu. Cred că este normal să mă creadă nebună. Doamne, nici nu am venit bine aici că deja o dau în bară ! Trebuie să fac ceva...

       După câteva minute, Shawn intră în cameră, iar eu încerc să adopt un aer mai diferit de cel ce l-am avut acum câteva momente.

    — Tu chiar ești nebună ! Îmi spune el vizibil surprins. 

    — Ba nu ! Îl contrazic ridicându-mă în picioare. Sunt perfect normală !

     — Oamenii normali nu povestesc tot felul de idioțenii cum că sunt veniți din spațiu !

     — Știu, dar eram doar într-un rol, îți mai amintești ?! Mint eu.

     — Într-un rol ? Ridică el o sprânceană

— Credeam că te-ai prins, îmi dau eu ochii peste cap. Dar să-ți explic...

Ce ar trebui să zic eu acum ? Apropo de subiectul cu actrița...

— Să vezi... Păi... Oftez eu lung. Eu vin din altă țară cu visul de a deveni o mare actriță. Am venit la un casting pentru a juca într-un film în care fata venea din univers, dar nu l-am luat. Am vrut să arăt că sunt în stare și că ei au greșit refuzându-mă, dar după câte văd, lumea mă crede nebună !

Ok, de unde au ieșit toate astea ? Sinceră să fiu, nu mă așteptam să născocesc ceva asemănător.

— Aaa... Prelungește el de parcă a înțeles. Deci, fără psiholog ?

— Normal că nu !

Acesta se scarpină puțin de după ceafă, după care se așează lângă mine vizibil jenat.

— Sincer să fiu, îmi pare rău că nu ai luat rolul. După câte văd, ești o actriță chiar bună și ai putut să mă păcălești, la fel și pe unchiul meu !

— Da, păi, pierderea lor. Îmi las eu privirea jos.

       — În orice caz, de unde vii ?

     El chiar este curios să afle asta. Păi și eu cum o duc la capăt cu asta ? Nu cunosc niciun teritoriu de aici ! Oh, Doamne, este imposibil să nu o dau în bară !

         Nu am murit ( din nou ) pur și simplu, nu prea am inspirație și decât să scriu doar porcări fără sens, mai bine postez mai rar.  P. S : piesa de la media nu are nicio legătură doar că, DOAMNE ! CÂT O ADOR !