Fiica universului

Cap 10. Tu cum ai vrea să-ți fie viitorul ?

Am văzut... O grămadă de lucruri. Sinceră să fiu, nu mi-au plăcut deloc ! Oamenii de aici sunt răi și fac lucruri pe care eu nu le înțeleg. Plus de asta, aerul de aici îmi dă o senzație de leșin în corp și mă simt tot mai slăbită. Shawn spunea ceva ce poluare, dar eu nu știu ce este aia.

Chiar dacă în spație nu este aer, este mult mai bine acolo. Cel puțin, pentru cei ca mine cărora li s-a dat un dar când erau mici să supraviețuiască în orice condiți. Cred că darul meu se pierde. Doamne, este groaznic aici !

În alte oridine de ideei, bine măcar că Shawn nu este ca toți ceilalți. De ce ? Simplu : vă aduceți aminte de acel câine de care se ferea toată lumea și a fost alungat de câtre brutar ? Ei bine, Shawn l-a luat acasă, l-a spălat, i-a dat de mâncare și i-a pregătit un loc drăguț în care să doarmă. Înainte de toate astea, l-a dus la veterinar.

Mi-a spus un amănunt despre el : adoră animalele. Mi-am dat seama ce sunt acelea și sinceră să fiu, după tot ceea ce mi-a spus despre ei, și mie îmi plac.

Soarele a părăsit această planetă de opt ori de când sunt pe Terra. Shawn încă crede că faptul că nu cunosc multe lucruri este doar un joc, dar bineînțeles că nu este așa.

Am luat legătura cu mama și cu tata de câteva ori pe ascuns. Cum ? Cu ajutorul brățării ce mi-a dat-o tata. Am aflat că pot face multe lucruri cu ea care pot fii folositoare.

În aceste zile s-au mai întâmplat câte ceva. De exemplu : am avut prima mea luptă ! Cu cine ? Ah, îi mai țineți minte pe acei puști care voiau să mă... Violeze ? Cu ajutorul diavolului, am dat peste ei din nou, dar atunci nu mai simțeam acea senzație de frică. Am putut pune în practică tot ceea ce am învățat de la tata și, ce credeți ? Au fugit ca niște fetițe speriate. Shawn era mândru de mine.

Eu cu așa zisul erou al meu, ne înțelegem tot mai bine ! Ba chiar, am devenit prieteni foarte buni. Hm... Prieteni. Shawn este primul meu prieten !

Nici nu știu cum mă mai suportă și nu mă dă afară din casa lui... Poate din cauza că tot timpul râde când este în preajma mea și spune că sunt o companie pe cinste.

În momentul acesta este noapte, iar eu și Shawn suntem pe acoperișul casei sale, întinși pe spate și privind stelele mult prea mici decât din navă. Este ciudat, dar plăcut în acelaș timp.

— Celest ? Cum te vezi tu peste zece ani ? Întreabă el oftând.

Ce întrebare deplasată... Cum aș putea să mă văd ? Eu nu pot prezice viitorul.

— Nu mă văd nicicum... Știi ? Noi, oamenii, nu putem știi ce o să se întâmple în viitor, îi răspund fără nicio expresie pe chip.

— Ok, chicotește el, atunci, cum ți-ar plăcea să îți fie viitorul ?

Și uite o întrebare interesantă ! Sinceră să fiu, nu m-am gândit niciodată. Eram mult prea ocupată de faptul, cum vor părinții mei să îmi fie viitorul. Căsătorită cu Toblac și primind mulți, mulți copii. Eu nu vreau asta...

— Mi-aș dori să aflu ce este aceea iubire, răsuflu eu. Toată lumea vorbește de ea și spune că este minunată. Tatăl meu spune mereu că iubirea este cel mai depreț lucru și trebuie să lupți mereu pentru ea, dar eu nu știu ce să zic. Nu am întâlnit niciodată acel sentiment.

Peste noi se abate o tăcere profundă timp de câteva momente, după care acesta se ridică puțin și mă privește având o sprânceană ridicată.

— Nu ai întâlnit niciodată iubirea ? Serios acum, fără glume, nu ai avut niciodată un iubit ?

Pare destul de uimit. Mă așteptam la asta. Nu pot spune că Toblac este iubitul meu având în vedere că nu îl iubesc. Este adevărat că nu știu ce este aceea iubire, dar după câte mi-a povestit tata, este exact opusul a ceea ce simt eu pentru logodnicul meu. Dezgust, ură din cauza brutalității lui și vreau să stau tot timpul departe de el.

— Am un logodnic, dar nu simt nimic pentru el. Este mai degrabă o obligație să îmi unesc destinul cu al său deoarece, în ochii tatălui meu este cel mai bun. Îi povestesc încercând să îmi maschez tristețea.

— Ești logodită cu cineva pe care nu-l iubești doar pentru că el este un bun prieten cu tatăl tău ? Întreabă el surprins. Și tu nu faci nimic ? Adică, ar trebui să lupți pentru libertatea ta !

— Nu am dreptul la o opinie când este vorba de părinții mei...

— Dar ai când este vorba de viața ta ! Tu chiar te imaginezi făcându-ți o familie cu cineva pe care nu-l iubești ? Adică, serios acum, ai putea face dragoste cu el având în vedere că nu simți nimic pentru acea persoană ? Ce tot zic eu aici ? Aia nu este dragoste, ci sex și dacă tu nu vrei, este mai rău, este chiar viol !

Din nou treaba cu sexul de care nu știu nimic. La cât vorbește despre el, chiar sunt curioasă de cum se face.

— Nu, nu mă văd făcând asta cu el, dar dacă nu accept, l-aș dezonora pe tatăl meu și nu vreau asta...

Shawn își ferește privirea după care se întinde din nou. Eu îmi pun mâinile pe burtă și inspir lung. Chiar nu vreau să vină momentul în care eu să fiu a lui Toblac. Nu suport acest gând și mă enervează !

— Ar trebui să-ți iei singură deciziile, oftează el. Ești o femeie până la urmă și ai dreptul să alegi de cine să te îndrăgostești.

Poate pe pământ este cum spune el, dar de unde vin eu, tata face legea. Aș vrea să aleg eu ceea ce vreau să devin, să aleg a cui să fiu, dar este imposibil după câte se pare.

Peste noi se abate din nou o tăcere profundă, dar după câteva minute, decid să sparg eu tăcerea :

— Tu cum ai vrea să-ți fie viitorul ?

Chiar sunt curioasă să văd ce gândire au oamenii despre viitor.

— Căsătorit cu o femeie care îmi măcâncă viața și nervii, dar pe care o iubesc ca un nebun, cu trei copii și mutat în Bruxelles. Cu multe animale de companie și trăindu-mi viața în liniște și tace. Viața perfectă. Oftează el visător.

— Asta este drăguț, zâmbesc eu.

Îmi întorc privirea, iar el face la fel cu a sa. Ne privim amândoi în ochi timp ce câteva momente, după care privim din nou stelele.

    El măcar are dreptul la a visa...