Fiica universului

Cap 46. Asta este ceea ce vrei ? Să uit de tine ?

     Celest :

     Ok, ce se întâmplă aici ?! Cum de a ajuns Shawn aici ? Ce are de gând tata ?! 

       Încerc să fac un pas spre el, dar face o mișcare din mână, iar cele două reptile mă iau de brațe și mă trag la o parte de ei.

      Îl privesc confuză, dar pe el nu pare să îl întereseze. Se ridică de pe tron și se aproprie de un perete, de unde ia două săbi.

          Doar nu are de gând să... !

        — Tată ! Țip eu dând din picior.

      Nici măcar nu mă privește. Se aproprie de Shawn și îi înmânează o sabie, după care de Mars și face acelaș lucru.

      Se îndepărtează de ei, iar cei doi încep să se învârtă unul în jurul celuilalt stând pe o poziție de luptă.

      Shawn este cu spatele la ușă, iar Mars cu spatele la tata. Mars mă privește, iar pe chipul său, pot vedea că nu vrea să facă asta.

       Fără să-mi dau seama, lacrimile îmi curg pe obraji în timp ce-l privesc în ochi. Într-un final, lasă sabia jos și se întoarce în spre tata.

      — Nu pot să-i fac asta lui Celest, majestate...

    Când aveam o urmă de speranță, îl văd pe Shawn cum îi înfige sabia prin spate. Respirația mea se optește, la fel ca tot sângele din corpul meu. Îl privesc nevenindu-mi să cred... Mars cade în genunchi și privește sabia ce îi traversează pieptul, după care, Shawn o scoate brutal.

         Trupul lui Mars cade jos și începe să tușească. Încep să mă zbat și să îmi eliberez brațele în timp ce lacrimile îmi curg pe obraji tot mai mult. Aș vrea să plâng în momentul acesta, dar nu pot scoate niciun sunet.

      Reptilele îmi dau drumul chiar dacă tata nu le-a spus. Mă apropri de Mars încet și mă arunc în genunchi în fața corpului său. Îi iau capul în mâini și mi-l pun în poală. Acesta ține în continuare ochii deschiși, dar pare că se străduiește să facă asta. Îmi ia mâna în a sa, iar o lacrimă de a mea îi cade pe obraz.

        — Mars ?

       Nasul mă ustură ingrozitor, iar în gât am un nod imens. Aș vrea să țip, dar nu pot. După câteva minute în cate ne-am uitat unul în ochii celuilalt, Mars îmi șterge lacrimile de pe obraji, după care mâna lui cade și realizez că a făcut-o cu ultima lui putere. Pierde mult sânge, iar eu nu știu ce să fac pentru a împiedica asta ! Îmi ridic privirea spre Shawn care privește întreaga șcenă fără să scoată vriun cuvânt.

        — Ești un laș ! Reușesc într-un final să țip. L-ar rănit când era cu spatele la tine !

         — Un adevărat războinic nu își întoarce niciodată spatele rivalului, Celest, intervine și tata în discuție.

         — Nu îmi pasă ! Este un laș și un trișor !

      Mă ridic în picioare și mă apropri de el. Încep să-l lovesc în piept, dar acesta îmi blochează mâinile și mă privește în ochi. Mai are și curajul de a mă privi în ochi după ceea ce a făcut !

       — Celest, calmează-te, îmi spune el blând.

       — Să mă calmez ? SĂ MĂ CALMEZ ?! Vi aici prin nu știu ce miracol cu speranța că ce ? O să ne împăcăm ? Nu, nu ai să vezi ! M-ai dezamăgit, m-ai trădat... nu pot trece cu vederea peste astea. Te-ai sărutat cu ea, ok, să zicem că ești bărbat și nu te-ai putut abține, dar dacă ai fi fost bărbat nu ai fi rămas prieten cu fosta ta iubită, nu i-ai fi răspuns la avansuri, nu m-ai fi lăsat pe mine baltă pentri ea ! Plus de asta, să nu încerci să mă minți că decând nu am fost eu pe pământ nu te-ai culcat cu ea fiindcă nu te cred ! Plus de asta, nici nu-mi pasă ! Venim din lumi diferite... nu am de gând să renunț la părinții mei, la ceea ce am construit aici, la ceea ce mă așteaptă aici pentru cineva care azi mă iubește mâine își bagă picioarele, înțelegi ? Du-te acasă, Shawn ! Găsește-ți pe cineva, făți o familie și uită de mine. Asta o să fac și eu, asta dacă logodnicul meu se va mai trezi vreodată ! Știi ceva ? Am realizat că ești un monstru mai mare decât el ! El măcar s-a gândit la mine și a refuzat dorința stupidă a tatălui meu de a vă duela ! Nu ca tine !

       Îmi eliberez mâinile cu brutalitate și mă îndepărtez de el încercând să-mi calmez plânsul.

       — Asta este ceea ce vrei ? Să uit de tine ? Mă întreabă încercând să mă privească în ochi.

       — Da ! Țip din nou.

       — Să-l ducă cineva pe Mars în tup. Tinere, tu vi cu mine. Rostește tata.

      Cele două reptile îl iau pe Mars cu grijă, iar eu îi urmez. În momentul acesta, nu îmi pasă de nimic. Vreau doar să stau lângă el fiindcă mă simt oarecum vinovată pentru ceea ce i s-a întâmplat...