Fiica universului

cap 28. Ești o stricătoare de momente, Celest !

      O privesc direct în ochii pe brunetă, după care îi arunc băutura în față continuând să zâmbesc.

      Aceasta rămâne șocată și deschide gura larg.

        —  Ups ! Ce neîndemânatică sunt! Mi-am scăpat băutura, o fac eu pe victima.

          — Celest ?! Ce te-a apucat ? Țipă Shawn nervos.

          —  Ce ar fii să taci, ok ? Merci ! Mă strâmb încercând să păr calmă. Ajung și la tine, calmează-te.

            — Ești o târfă ! Țipă brunetă dând din picior.

       Fără să îmi dau seama, toate privirile sunt ațintite pe noi, dar nu este o problemă pentru mine. Este ca și cum nu ar fii nimeni decât noi trei.

        — Hai nu mai spune ! Eu sunt fârfa aici ? Țin să te informez că nu eu eram cea care se freaca de iubitul cuiva și nici cea în care joacă hormonii polca așa că, eu aș zice să-ți închizi fleanca, înțeles ?

         — Femeie, ești nebună ! Du-te la un psihiatru !

          — Măcar eu nu am nevoie să îmi arăt picioarele atât de mult încât să fiu aproape dezbrăcată doar ca să atrag atenția. Nu pot spune acelaș lucru și despre tine... Nu vrei să-ți dea Shawn niște pantaloni de la el ? Nu sunt sigură că o să-ți vină, dar puteți să-i purtați amândoi în acelaș timp. Cred că vi-ar face plăcere.

        Îi privesc pe amândoi cu dispreț și tot ce pot vedea în față mea este roșu. Roșu de furie. Nici nu aveți idee cât de greu îmi este să mă controlez în momentul acesta.

        — Celest, ce naiba ? Încetează ! Ce te-a apucat ? Mă întreabă Shawn în continuare nervos.

          — Ce m-a apucat ? Pufnesc iritată.

     Mai are și curajul să întrebe ! Ajutați-mă să nu înnebunesc cu totul !

      Mă apropi de el privindu-l în ochi și îi spun sec :

         — Între noi doi s-a terminat, uite fix asta m-a apucat !

      Nu-i dau timpul să spună ceva fiindcă mă întorc și mă îndrept spre ușa de ieșire. În momentul acesta, nu mai am chef să-l văd.

       Fără să-mi dau seama, sunt luată pe sus. Încerc să mă opun, dar nerodul ăsta mă ține mult prea bine.

       — Lasă-mă jos ! Țip nervoasă.

       — Nu s-a terminat până nu decid eu că s-a terminat ! Rostește el printre dinți.

         — Brusc, ți-ai reamintit de mine, nu-i așa ? Ei bine, ce să crezi ? Prea târziu !

          — Încetează să mai spui tâmpeni !

      Shawn deschide o ușă și intrăm în cameră, mă aruncă pe pat, după care încuie ușa.

       — Ești un fraier ! Îi arunc sec.

       — De când îmi vorbești așa, hum ? Care este treaba cu vocabularul vulgar și comportamentul ăsta de fetiță râzgâiată ? Mă întreabă punându-și mâinile în sân.

          — Vorbesc cum vreau eu și fac ce vreau eu fără să-ți dau ție explicați, clar ?

           — Ce naiba s-a întâmplat cu tine ?! Țipă el.

            — Nu mai țipa la mine fiindcă o să încep și eu să țip la tine și cum îndrăznești să mă mai întrebi ce am când este evident ?! Ești orb sau care este problema ?!