Fiica universului

Cap 34. Iubește-mă pe mine, prințesă

        Nu am mai avut curaj să spun părinților mei despre anularea căsătoriei. După discuția și răsturnarea de situație in ceea ce constă Tob... pardon, Mars, nici nu mă mir.

      Mi-a tulburat complet gândurile, însă încerc să nu par afectată.

      Dacă crede că o să-i sar în brațe doar pentru că este frumos acum, se înseală. Aș vrea să nu mai cad în brațele nimănui și să mă țin bine pe picioare.

       Mă îndrept spre camera mea, dar la un colț, dau nas în nas cu To... Mars. Încă nu m-am obișnuit cu noul său nume.

         — Prințesă, rosteste el cu o voce răgușită și dă să plece.

     Ridic nedumerita o sprânceană și il privesc cum se îndepărtează. Observ că își ține o mână la șold, iar pe pantalonii săi albaștri, este o pată mare neagră de sânge. Mă uit în jos, iar picături mari și roșii îmi atrag atenția. Este cumva rănit ?

        Asta-i culmea ! Toblac rănit ?!

      Sau, stai. Toblac este de neînvins, nu știu ce să zic despre Mars. În cazul acesta, chiar este rănit !

         — Mars ! Îl opresc.

      Acesta stă pe loc și cu o mișcare, se întoarce spre mine făcând o aplecăciune.

        — Da, prințesă ?

        — Vino cu mine.

      Nu îi aștept răspunsul, dar mă întorc pe vârfurile degetelor și mă apropri de ușa camerei mele. Sper totuși să mă urmeze.

      Mă uit în spate cu coada ochiului și îl văd cum face ceea ce i-am spus, dar șchiopătând.

      Mă întreb ce s-a întâmplat. Război ? Hm... nu. Altfel aș fii știut. Bătălie ? Puțin probabil... altceva ?

     Intru în camera mea și îl aștept și pe el. Acesta mă privește încercând să nu se dea de gol, dar nu mai are ce să facă. Este plin de sânge oricum.

      — S-a întâmplat ceva ? Mă întreabă el.

       — Nu știu, tu să-mi spui. Așează-te pe pat, vin imediat.

       Închid ușa în urma sa, după care îi fac semn să se așeze pe pat.

      Mă duc la baie și dau drumul la apa fierbinte. Pun un ac și o foarfecă în ea după care caut ceva moale și care să nu-i facă rău. Îmi dau seama că pe navă nu există vată așa că oftez lung.

     Ies din baie și mă apropri de dressingul meu de unde iau o rochie albă cu material pufos și o rup. Mars mă privește curios, dar nu îl pun în seamă.

      După ce îmi termin treaba, mă apropri de el și îmi întind mâna. Îl văd confuz și pierdut, dar într-un final, își pune mâna în a mea. Se ridică cu greu și îl conduc spre baie. Îl asez cu crijă în cada imensă, iar acesta scoate un gemăt de durere.

         — Lasă-mă să văd, îi spun punând mâna pe soldul său.

        Acesra mă oprește. Își ridică privirea în sus și mă privește în ochi. Care este problema lui ?

        — Ești sigură de asta ?
 
        — Am învățat câteceva pe pământ. Nu îți fac rău, crede-mă. Rostesc eu privindu-l în ochi.

      Mars își lasă încet privirea în jos și își îndepărtează mâna de a mea.

      Îmi pun mâinile pe geaca sa neagră și i-o dau jos, după care, cu o oarecare jenă, îi dau tricoul. Când îi văd soldul, rămân surprinsă. Este atât de... grav ! Stomacul meu se întoarce pe dos, dar încerc să mă controlez. Îmi iau materialul moale și îl inmoi în apa fierbinte. O să am ceva de lucru.