Fiica universului

Cap 39. Ești întregul meu univers de când mă știu !

         În sfârșit, acasă ! Fructele astea sunt chiar grele, cine ar fii crezut ? Din fericire pentru mine, Mars a cărat mare parte din ele.

        — Sunt frântă ! Mă plâng eu în timp ce îi dau fructele robotului.

         — Ai spus-o de cinci ori până acun ! Râde Mars.

          — Asta pentru că sunt ! Îți amintesc că am fost tocmai pe Neptun și trebuia să cărăm bolovanele astea până pe navă ! Data viitoare, să se ducă roboții ! Rostesc eu bonsumflată.
 
          — Eu zic că a meritat să mergem până acolo, îmi zâmbește el.

           — Mă îndoiesc că nu ar fii așa, îmi dau ochii peste cap amuzată. Hai să-i anunțăm că am ajuns.

      Îl iau de mână și ne îndreptăm spre sala tronului. Îl privesc, iar abia acum îmi dau seama cât este de înalt. Adică, știam că este înalt, dar lângă el, sunt o furnică ! Cât are ? Un metru optzeci ? Hmm... aș merge mai mult pe nouăzeci. Cu unu șaizeci ai mei... mai bine tac.

       Nu spun că este un lucru rău să fie înalt ! Imaginați-vă că, atunci când este Tonlac și are trei metrii, arătăm chiar ciudat împreună.

       Ușile imense se deschid, iar în fața ochilor noștri apar părinții mei, așezați pe tronuri.

     Nu par că observă faptul că am intrat. Se țin amândoi de mână și se privesc în ochi fără să spună nimic.

      Stai, stai, stai ! Delirez cumva ? De când fac ei așa ceva ? Vreau să spun, până acum, nu i-am văzut niciodată atingându-se ! Uite și de ce mă șochează asta.

       Mijesc ochii, după care mă uit la Mars și îl trag după mine spre ieșire. Îl trag într-un colț, iar acesta mă privește confuz. Nici eu nu știu de ce am făcut asta... Sincer, nu vroiam să le stric momentul având în vedere că nu prea au așa ceva.

       — Este pentru prima dată când îi văd pe ai mei în ipostaza asta ! Nu vreau să stric momentul, îl lămuresc eu.

      Nu știu de ce, dar pare amuzat. Am spus ceva amuzant ?

       — Este prima dată când îți vezi părinții ținându-se de mână ? Eu i-am văzut și sărutându-se ! Îmi spune el abținându-se din a nu râde. Bine, nu pe buze, pe obraz !

       Rămân cu gura căscată. Ce face el, mă ? Cum adică i-a văzut sărutându- se ?!

        — Însă, sunt sigur că tu nu i-ai văzut fiindcă, după părerea lor, ești prea mică pentru a știi lucruri de astea.

        — Nu are niciun sens ! Mă strâmb eu. Ești cumva mai învârstă decât mine ?

         — Ah, nu ! Chiar drloc. Defapt, suntem nascuți în acelaș moment, acelaș loc. Însă, eu sunt băiat. Știi ? Băieții trebuie să știu absolut totul despre asta de la o vârsta oarecum fragedă. Îmi explică el încercând să fie serios.

       Ăăă... ce ? În primul rând, care este povestea cu nașterea noastră ? În al noilea rând, să înțeleg că el știe totul despre sex ? Ok, trebuie să aflu mai multe !

      Îl iau din nou de mână și îl trag până în camera mea. Ajunși acolo, închid ușa în urma lui și îl trag spre pat. Mă așez confortabil în mijloc, după care îi fac semn să se pună în fața mea. Face ce îi spus, se așează confortabil și mă privește ca pe un copil.

        — Toarnă tot ! Care este treaba cu nașterea noastră și tot, tot ce știi despre sex ! Îi spun nerăbdătoare.

       Doamne cât de ciudat a sunat ! Mars o să iasă traumatizat după asta.

        Cel puțin, cred.

        Râde, deci presupun că îl amuză.

         — Păi, în primul rănd, acum mult timp, părinții noștri erau foarte buni prieteni. Mama era cea mai bună prietenă a mamei tale, iar tata al tătălui tău. Când mama ta a rămas însărcinată cu tine, și mama a rămas cu mine. Când știau că o să nască, mama ta a chemat-o pe mama la castel și uite așa, am ieșit noi în acelaș timp și acelaș loc. Tatăl meu a spus că noi doi o să ne înțelegem foarte bine, iar al tău a spus că ne vom căsători. Bineînțeles, s-au schimbat câteceva de atunci, însă, tatăl tău și-a ținut dorința de a ne căsători. Însă, mi s-a părut ciudat că ceea ce tata a spus nu s-a adeverit. Mai știi când m-ai zgâriat pe piept când erm mici de mi-a dat sângele ? Sau când m-ai împins în mijlocul unor animale de pe Neptun și era să fiu sfâșiat de către ei ? Sau când ai căzut tu și te-ai lovit la genunchi, după care ai zis că eu te-am împins, iar tata m-a pedepsit ? Este amuzant dacă stai să te gândești, râde el.

       Am făcut eu toate astea ? Oh, Doamne ! Eram oribilă când eram mică ! Mă mir cum de nu mă urăște acum... 

      Dacă stau să mă gândesc mai bine, îmi amintesc când am mințit doar ca să-l pedepsească pe el. Îmi aduc aminte că, cu toate că nu a făcut nimic, mi-a cerut scuze plângând și a încercat să îmi sufle pe genunchi doar ca să îmi treacă durerea.

       Toate astea, iar el este amuzat ?

       — Oh, Doamne, Mars îmi pare rău, îi spun eu punându-mi mâna la gură.

        — Nu-i nicio problemă, Prințesă, chicotește el, eram mici amândoi, iar datorită a acelor lucruri, sunt ceea ce sunt acum.

         — Nu înțeleg ceva... Și înainte să plec pe pământ m-am comportat urât cu tine, cum de continuii să mă iubești ? Vreau să spun, cum de nu s-a instalat ura în inima ta pentru mine ?

         — Nu te-aș putea urî, Celest, îmi spune el privindu-mă în ochi, ești întregul meu univers de când mă știu ! Orice ai face, voi continua să te iubesc tot mai mult și tot mai mult până când sufletul meu se va pierde printre stele, iar atunci, voi începe să caut sufletul tău. Ceea ce simt pentru tine nu poate fii schimbat.

      Rămân surprinsă de ceea ce aud. Este... whoaw ! Dar le are cu declarațiile de iubire nu glumă ! Totuși, eu mă simt încă vinovată de ceea ce am făcut ! Nu îmi vine să cred cât am putut fii de rea !

        — Știi, uneori ești mult prea drăguț. De ce nu am observat asta până acum ?
     
       Mars râde și se aproprie de mine. Își pune mâinile în jurul gâtului meu și mă trage în brațele lui. Ne întindem amândoi pe pat și ne uităm la stele prin tavanul transparent.

      Niciunul dintre noi nu mai spunem nimic, dar Mars îmi sărută capul și mâna de mai multe ori.

         — Vrei să afli răspunsul în regătură cu celelalt subiect ? Sparge el liniștea.

       Care subiect ?

       Ah, da ! Cunoștințele lui despre sex !

       Îmi ridic privirea și observ că zâmbește. Până și zâmbetul său este inocent ! Sunt tare curioasă să știu ce informații deține el.