Fiica universului

Cap 14. Voiai să mă săruți ?

După incidentul de acum câteva zile, Shawn se comportă ciudat. Parcă vrea să se distanțeze de mine și nu înțeleg de ce. Am făcut ceva greșit ? Ar trebui să-mi pară rău și să-mi cer scuze pentru ceea ce am făcut ?

Cum aș putea ? Dacă aș spune că îmi pare rău, ar însemna să-l mint. Nu îmi place să mint. Nu pe el.

Shawn a fost atât de bun cu mine din clipa în care am aterizat pe această planetă. Cu toate că eram un străin pentru el, nu l-a deranjat câtuși de puțin să mă ia sub grija lui și să îmi oferă un loc unde să stau, hrană și cel mai important, un prieten.

Shawn este un om minunat și mă face să fiu tot mai sigură pe asta în fiecare zi, însă de câteva zile, este încontinuu trist. Urăsc să-l văd așa. Mereu mă făcea să râd, iar umorul său era de admirat.

Urăsc gândul de a știi că tristețea lui este provocată de mine. Trebuie să fac ceva !

El este în camera unde ne petrecem noi timpul ziua, se uită la televizor. Este normal să fie în casă având în vedere cât de tare plouă afară.

      Ar trebui să fac ceva, dar nu știu ce ! Știu doar că vreau să fie totul ca înainte.

    Decid să ies din camera mea și să merg la el. Este întins pe canapea în fața televizorului și acoperit cu pătură. Ai spune că este un copil mic, gata scos din steluța lui.

Mă apropri de el cu pasuri mici și simt cum inima îmi bate tot mai tare, iar corpul meu devine tot mai agitat. Nici nu știu ce să-i zic, ce să fac, cum să mă comport ... Îmi este atât de teamă să nu o dau în bară, iar el să se îndepărteze și mai mult de mine...

O dată ajunsă în fața lui, observ că a adormit.

Să adoarmă în plină zi în fața televizorului, tipic lui Shawn !

Oh, Sfinte Neptun ! Este frumos chiar și când doarme ! Ai spune că este chiar ireal acest om

Văzând totuși că nu am cum să țin un dialog cu el, mă așez pe canapea oftând. Parcă m-am mai calmat puțin.

Îl privesc încontinuu și îi analizez pentru a nu știu câta oară trăsăturile feței. Și eu care credeam că Neptunienii arată bine... Dacă Shawn ar ajunge în spațiu, ar deveni un zeu ce reprezintă frumusețea ! Asta dacă nu l-ar omorî Toblac din cauza că toate fetele ar fii înnebunite după Shawn, iar Toblac ar fii alegerea a doua. Doar gândul că într-o zi o să fiu a acelei bestii hidoase mă face tristă. Nu vreau să fiu a lui ! Nu vreau să-l părăsesc pe Shawn...

Oftez din nou și îmi pun ușor mâna pe fața lui. Barba lui ce dă să crească din nou îmi zgârâie degetele, dar este o senzație plăcută.

Mă apropri mai mult de el, iar ceva ciudat, dar tentant îmi apare în minte.

Shawn a putut să-și lipească buzele de corpul meu acum câteva zile, dar eu nu. Sunt atât de curioasă să știu cum se simte !

Și dacă aș încerca ?

El nu are de unde să știe...

Doarme până la urmă, nu-i așa ?

Aceste gânduri mă fac să îmi apropri tot mai mult fața de a sa. Îmi pun mâna cu care îi mângâiam barba pe umărul său, și îmi țuguiesc puțin buzele. Asemenea fetelor de la televizor.
Închid și ochii, chiar dacă nu înțeleg de ce oamenii fac asta când crează un ... Sărut ! Da, acesta este cuvântul. Sărut.

Inima mea ratează un bum când Shawn mă ia de mână puțin cam puternic. Deschid ochii largi și nu îmi dau seama când sunt sub el. Acum că pătura este dată la oparte, pot vedea că Shawn nu are tricou pe el.

Sunt sigură că obrajii mei iar iau foc în momentul acesta.

Șatenul ( nu mai știu dacă este șaten sau brunet, no hate ) mă privește în ochii ușor confuz, în timp ce eu mă afund mai mult în canapea așteptând să mor din cauza rușinii.

— Voiai să mă săruți ? Mă întreabă el ridicând o sprânceană.

— Nu, îi răspund stânjenită

Acesta mă privește de parcă nu m-ar crede. Ok, recunosc că nu prea mă pricep la mințit în momentul acesta. Pun pariu că obrajii mei spun totul.

— Da, mă corectez evitândui privirea.

În secunda doi, buzele lui sunt lipite de ale mele. Stau câteva secunde bune ca să realizez ce se întâmplă, iar inima mea stă să iasă din piept.

Eu ce ar trebui să fac acum ? Nu am mai sărutat pe nimeni ! Simt cum nu mă descurc deloc !
Shawn vede și el asta și își dezlipește buzele de ale mele râzând drăguț.

— Puteam să jur ! Exclamă el

Nu înțeleg. Ce putea să jure ? Îl privesc nedumerită

— Nu ai mai sărutat pe nimeni, nu-i așa ?

Dau negativ din cap. Scuză-mă, dar de unde vin eu, cei ca mine nu fac asta. Sau cel puțin, eu nu am văzut pe nimeni.

— Mă gândeam eu. Doar... Lasă-te dusă de val, Ok ?

Spunând asta, formează un alt sărut, dar de data asta, mult mai lent, iar eu încerc să țin pasul.