Fiica universului

Cap 49. Între mine și el, eu sunt cel matur

       

         Mars și-a revenit încetul cu încetul. A trecut destul de mult timp totuși... Destul încât să-i cunosc prietenii, să îi cunosc mai bine fratele, să-l oblig să-și petreacă mai mult timpul cu fratele său și să pun la punc treburile cu părinții mei. Am luat atitudine și am spus tot ceea ce cred despre ei. Surprinzător, au fost mândri de mine. Tata a realizat că nu mai sunt fetița aceea micuță și că sunt destul de matură încât să-mi iau singură deciziile.

       În momentul acesta, sunt în căutarea lui Mars care este de negăsit. Adică, eu mă agit pentru nunta ce are loc peste câteva ,, zile ", iar el nu face nimic. Sper să mă înșel totuși fiindcă dacă nu face nimic, este ca și mort !

       — Flori auri, rochie aurie, tacâmuri auri, mese auri... ce este cu delirul acesta ? Nunta mea clar nu o să fie așa ! Eu vreau flori colorate, rochia vreau să fie albă, mesele roșii, tacâmurile... știi ceva ? Lasă tacâmurile cum sunt. În rest, faceți în așa fel încât să fie cu cât mai puțin aur. Nu vreau să fie atât de pretențios totul. Du-te și spune-le asta și celorlalți. Spun eu robotului ce îmi adusese lista cu pregătiri.

         Sunt luată pe sus de către cineva, iar asta mă face să ridic ambele sprâncene confuză, dar după îmi dau seama cine este. Cine poate fii atât de înalt și își permite să mă atingă oare, hum ?

        — Mars ?! Ce tot faci ?! Îl întreb încruntându-mă.

        — Îți jur că între mine și el, eu sunt cel matur ! Se aude vocea amuzată a lui  Ameteyst.

        — Asta s-o crezi tu, piticanie ! Îi aruncă Mars în timp ce mă lasă jos.

       Îmi fură repede un sărut, după care aruncă în fratele său un fel de minge ciudată ce o ia de pe jos. Bineînțeles, adusă de ei.

       — Unde ai fost ? Îl întreb obosită.

       — Să probez costumurile, nu asta mi-ai spus să fac ? Mă întreabă zâmbind.

     Ah, da ! Am uitat de asta ! Cel puțin nu a stat degeaba deci putem spune că a scăpat de moarte.

        — Pe care ai ales ? Îl întreb mustăcind.

      Eu am ales deja pentru el și orice ar fi ales el, tot costumul albastru închis o să poartă. Însă, nu strică să fii politicoasă, nu-i așa ? Nu înțelegeți greșit, părerea lui contează pentru mine, dar nu și când este vorba de haine. El se poartă mult prea rebel cu toate că nu este, iar mie îmi place asta, dar nu la o nuntă ! Plus de asta, nu și când nunta este a lui !

        — Albastru închis cu o cămașă albă și pantofi maro. Nu îmi stă rău în el, se umflă el în pene.

      Îmi dau seama... Măcar am ales acelaș lucru ! Acum poată să creadă că părerea lui chiar contează. Minunat !

        Îmi mușc buza inferioară privindu-l cu drag, iar el se aproprie de mine. Il privește scurt pe fratele său, după care își pune mâna în jurul taliei mele și mă lipește de corpul său. Se apleacă la nivelul meu, după care își lipește buzele de ale mele.

      Într-un fel, îmi pare bine că a prins mai mult curaj și că nu îi mai este jenă de mine. Acum ceva timp, mă întreba dacă mă poate săruta, nu mă atingea în altă parte decât talia mea, iar asta până i-am spus să-și dea frâu liber dorinței și a sentimentelor. Asta a și făcut, dar până la o limită.

       Încă nu am făcut nimic în afară de a ne săruta... Spune că așteaptă sfârșitul nunții și că așa o să fie mult mai special. În mintea mea a fost ceva gen ,, ok, de ce nu ? " dar în sinea mea, mă întrebam, cine mai așteaptă sfârșitul nunții pentru asta ? Dar după am realizat că aici nu suntem pe pământ și da. Mi s-a părut mult mai logic.

      Lăsând asta la oparte, chiar și felul în care sărută este îmbunătățit. Nu spun că înainte nu săruta bine, dar acum este mult mai... senzual !

     Ameteyst își trage vocea într-un final, iar Mars se întoarce spre el ridicând o sprânceană.

        — Ah, dar nu vă jenați ! Nu se uită nimeni la voi în afară de toată lumea ! Spune el amuzat. 

       — O să te bat pentru asta ! Îl amenință Mars.

        — Știți, de iubit vă iubiți, de căsătorit o să vă căsătoriți, o să fiți și regele și regina universului... știți ce mai lipsește în toată ecuația asta ? Un nepot la băiatu !

       — Exact asta lipsea da, spun eu sarcastică și dându-mi ochii peste cap.

       — Ah, am uitat ceva... trebuie să plec, iubito ! Ne vedem după ce termin ! Îmi spune Mar s lăsându-mi un sărut pe frunte și plecând.

      Îl ia și pe fratele său cu el și se îndepărtează lăsându-mă pe mine confuză. Ce are el de făcut și nu știu eu ?

        Pfff... băiatul ăsta ...