Critici

Gânduri transpuse în cuvinte ✔

Autor: @Cazuta_din_rai_

Titlul:

Îmi place. Este simplu și frumos. E mai bine decât să te complici, presupun că ai lăsat magia pentru interior.

Copertă:

E ok, dar îmi pare rău că nu prea atrage lumea. Ai conținutul acela atât de frumos încât îmi e teamă că majoritatea cititorilor nu o s-o acceseze din cauza asta pentru că da, mulți judecă cartea după copertă.

Descriere:

Îmi place descrierea, e minunat cum vezi cuvintele ca pe niște ființe vii, cu povești și secrete! E absolut magic. Totuși ai o problema cu propozițiile super lungi. Știu exact cum este, vrei să descrii totul perfect, să nu uiți nici măcar un detaliu, dar încearcă să mai scurtei unde poti și să pui punct. Felul în care scrii e special, tu ca petsoană ești specială, iar oamenii trebuie să vadă asta.

Conținut:

~EMOȚII LA PACHET~

Poate că unii ar zice că ai vorbit în primul capitol doar despre iubire, iar dacă gândesc așa înseamnă că se înșeală amarnic.

Iubirea chiar e un pachet de emoții, poate fi fericire, tristețe, furie, teamă, totul într-o singură persoană (sau 2 dacă vorbim de amândoi îndrăgostiții).

Mi-a plăcut cum ai scos în evidență și cele mai mici detalii, ca mirosul persoanei iubite, frumoasă conparație cu parfumul.

Și îmbrățisarea lui care e precum un templu. Super!

A fost un început glorios pentru carte.

~ÎN OCHII EI CAFENII~

Măi, ai nota 10 pentru creativitate. În timp ce toți oamenii ridică în slăvi ochii albaștrii și verzi tu ai arătat și Frumusețea ochilor ,,cafenii" (eu îi am așa deci mă simt răzbunată).

Așa, și după ce m-ai înălțat atât...de ce e moartă?! Dc?!😂😂😂

Adică serios, da e frumos, copil dulce, seamănă cu mama...dar totuși!

Ok, ok, m-am pierdut puțin dar chiar așa a fost. Adică mă așteptam ca Leea să fie acolo, dar de, viața și cărțile sunt pline de surprize.

Îmi place că ai băgat și alte personaje (Bucătarul mi-a plăcut).

~PARADOX:PRIVIND ÎN OCHII           MORȚII~

Începutul a fost puțin bizar, adică în sensul că nu mă așteptam ce să se întâmple. Adică da, titlul e sugestiv, dar cititorul tot e curios să afle cum vine moartea și cum e să îi privești ochii.

Povestea protagonistei de aici a fost cam tristă, dar măcar se poate lăuda că a stat de vorbă cu moartea. Limbajul tău însuflețește orice formă de viață, dar recunosc că finalul a fost preferatul meu.

Adică toți se gândesc că Moartea e un spirit rău, fără suflet, inimă, gândire, dar nu e așa. În universul tău a fost om, adică fiecare dintre noi putea să fie în locul ei și să dim nevoiți să îi facem treaba.

Asta m-a făcut să simpatizez cu acest personaj trist, și chiar am ajuns să îmi pară rău pentru ea.

~Căutând inexistentul~

Off atâta tristețe, și bine scrisă, cred că ți-ai propus să mă faci să plâng azi. Scrii atât de frumos încât nu am ce corecta. Efectiv nu am. Tot ce pot să fac este doar să vorbesc despre ce am simți și plăcut.

Nu găsesc puncte Minu pe teu lucrarea ta, mai aes pentru că sunt gânduri și sentimente mai mult, iar ăstea niciodată nu pot fi greșite.

Sincer, cartea merită citită, e ca un caleidoscop de sentimente.
Sper că ți-a plăcut despre ce am vorbit aici și dacă te gândeai că îți puteam da niște sfaturi, efectiv nu am avut ce.

Tot ce pot să îți mai urez la această lucrare este să nu renunți.