Blackband

†Capitolul 13†

13. „ Monstrul din el a ieșit din nou la iveală. ”

          Ziua aceasta devine din ce în ce mai plictisitoare și dubioasă. Nu l-am văzut pe Erick decât o dată și m-a ignorat complet. Nu știu ce s-a îmtamplat aseară, totul îmi este în ceață și nu pot pune totul cap la cap pentru a înțelege ce mama naibi s-a întamplat. Și totuși, de ce s-a enervat Erick? De ce reacționează astfel?

       Aproape se înserează, iar Erick nu mai apare în vilă. Nu știu de ce îl caut, pur și simplu vreau o explicație. Este ora 19 și sunt în bucatarie, gătind orez cu ciuperci, mai mult pentru distragere, dar apare Erza cu o privire mult prea serioasă pe care am început s-o prevăd ca fiind o viitoare furtună.

        — Vino aici, spune Erza cu vocea rece și așezându-se la masă, trage un scaun lângă ea, așteptandu-mă.

         Tonul ei e serios și poate și supărat, de aceea trebuie să mă țin bine.

         Mă așez lângă ea și îmi fixez privirea spre ochii ei negri. Aceasta trage aer în piept și-i oberv iritarea pe chip.

        — Ce este între tine și Erick?

      Întrebarea ei mă ia prin surprindere și aproape mă înec cu salivă și aer în același timp, încercând să procesez întrebarea ei. Ce naiba a apucat-o?

          — P-poftim? mă bâlbâi și îmi simt obrajii cum ard. C-ce să fie între noi? Ce treabă am eu cu nebunul ăla?

          — Karina, începe să vorbească mai calmă dar încă supărată, Erick m-a întrebat ce mâncare preferi, de ce m-ar întreba asta? Și nu-mi spune mie că nu este nimic între voi, nu ar întreba asta de nebun. Vreau să-mi spui clar și sincer ce legătură ai cu el.

         — Chiar dacă ar fi ceva, de ce te panichezi astfel? Nu e ca și cum m-ar omorî.

         — Karina! ridică tonul către mine. Taci și fii atentă, fetițo! Orice prietenie se formează între voi vreau s-o rupeți, clar? Karina...ce să fac să înțelegi că este un om periculos din toate punctele de vedere? Erick este un pericol pentru tine, vrei să-ți desenez asta? Stai naibi departe de el. Caută-ți dracu' ceva de muncă și pleacă de pe capul meu, ai înțeles? Nu ești în siguranță aici, Blackband este un loc ... care, pur și simplu te distruge psihic. Nu vei fi niciodată în Blackband. Te rog, Karina, pleacă. Iar până pleci, stai cât mai departe de Erick.

* * *

      Nervii încă nu mi s-au domolit, merg cu chitara lui Erick, pe care am reparat-o cu ajutorul lui Kj, și o duc către cabana sa. Nu am de gând să-i dau apă la moară Erzei, eu văd și o parte bună în Erick, nu-l văd un  monstru cum ea-l vede și cum el se vede. Se vede clar că suferă și trece printr-o perioadă instabilă, de ce să nu-i fiu alături așa cum pot? Plus că...trebuie cumva să le arăt tuturor că pot face parte din Black și voi face. Doar că am nevoie de puțin ajutor... și nimeni nu mi-l poate oferi în afară de Erick.

         Ajung în fața cabanei sale cu chitara și sper că este aici, pentru că dacă nu este, va trebui să aștept. Deoarece nu vreau să mă mai duc acasă. De fapt... nici nu este " acasă ". Erza aproape mă gonește, ceilalți membrii nu mă înghit, iar Erick mă ignoră și mă deranjeaza acest lucru prea tare.

       Bat în ușă de câteva ori și aproape îmi pierd speranța de a se afla aici, când ușa se deschide cu un mic scârțâit și dau de chipul încruntat și iritat, ușor nervos, al lui Erick. Îi zâmbesc cald și prietenos și, deși nu m-a invitat înăuntru, am curajul de a mă strecura pe sub brațul mare și gros. Se uită spre chitara pe care o am în mână și i-o întind zâmbăreață în continuare, chiar dacă chipul îi este plin de emoții negative.