Blackband

Capitolul 44

Petrecerea e absolut plictisitoare. Tot ce fac e sa privesc cum persoane necunoscute dau din gură povestind aventurile din job-urile lor de gărzi de corp. Privirea mea îl caută involuntar pe Erick ce este într-o discuție cu o doamna și un domn ce par de viță nobilă. Tresar cand privirile ni se intersectează și mă ridic de pe fotoliul unde am stat țeapănă prea mult.

Intru in baie după câteva minute bune, căutând-o și mare îmi e mirarea când în fața mea e Minerva. Însă nu o Minerva oarecare, ci una distrusă cu rimelul întins pe toată fața, ce rămâne complet blocată când mă vede.

Ochii ei exprimau doar durere și atat. Nu fac nimic, ci doar o iau in brațe și o las sa plângă fără să îi cer vreo explicație.

- Nu mai suport...

- Va fi totul bine, murmur în timp ce o strângem in brațe.

-Ba nu, spune retrăgîndu-se brusc pentru a mă putea privi. Mi-a luat totul ...

- Cine..?

- Nïno! Lavi era totul pentru mine...

Înghit în sec și sunt blocată. Nu inteleg nimic, ci doar că era distrusă.

- A omorât-o?

- Nu, spune sec și trage aer în piept pentru a se calma, dar presimt că nici mult nu mai durează. Nu ma mai lasă s-o văd..

- Minerva, cine e Lavi și ce caută la nebunul ăla?

- E sora mea. Are 6 anișori... Ea este motivul pentru care am trădat Blackband, Scarlet. Nïno îi oferise un cămin și conditii. Doar că acum...i-am refuzat serviciile și nu mă mai lasă să o văd, spune sI începe să plângă iar in hohote la propriu. Mi-a zis că se va purta cu Lavi asa cum eu mă port cu el...

As fi vrut să o întreb ce servicii, însă starea să era deja destul prea gravă.

- Am nevoie de aer, mă poți acoperi să nu fiu văzută în halul ăsta?

Afirm din cap și iesim împreună din baie, încercând să nu tragem prea mult atenția. Afara aerul rece mă lovește din plin în față și o văd chiar și pe Minerva cutremurandu-se.

- Mi-e frică. Lavi e tot ce mi-a mai rămas...

O înțelegeam perfect. Chiar o făceam. Însă mă tot gândeam cum as fi putut să o ajut șidacă ar merita efortul.

- Ai facut ceva să îți îmbunătățesti situația?

- V-am trădat, Scarlet. Nu e de ajuns?

Pufnesc și îmi dau ochii peste cap ironică.

- Cu acțiunile astea nu fac decât să îți hranesri problema.

- Karina, Am incercat tot. Nïno nici cu curul nu se uita la ce vreau eu. El doar își urmărește obiectivele și atât. Si mi-e teamă ca sa nu mi-o Lavi...fără ea voi fi pierdută.

- Ti-o voi aduce eu pe Lavi.

Își ridică brusc privirea spre mine și se încruntă. Nu aveam nici cea mai mica idee cum as fi putut face asta, însă un lucru îmi era clar de mai mult timp. Nu imi era frica de Nïno atât de tare. Poate doar să nu le facă rău persoanelor la care țin, dar în momentul în care nu mai ai nimic de pierdut și simți că nu mai ai nicio persoană aproape lângă tine, devii imun. La tot.

- Nïno te-ar omorî dacă...

- Nïno nu mi-ar face niciun rău.

Bineinteles ca nu eram sigura de nimic. Bineinteles ca vorbeam prostii. Însă trebuia sa reușesc. Ma revedeam pe mine în locul ei. Ca atunci cand aveam cea mai mare nevoie de Erza și apoi boom, a dispărut dintr-odată. M-a lăsat singură în acel calvar al părinților.

     — Nu am nevoiede promisiuni in  zadar,  Karina, eu...

       Ii prind barbia printre degete și o fortez sa se uite in ochii mei.

      — Am zis că îți voi aduce sora înapoi, Minerva. Ai incredere.

       Mă privește pierdută ai încearcă să se abțină din nou din a plânge. Se ridică și pleacă fără să mai sufle vreo vorba și în cele din urmă rămân singură.

       Deja se făcuse întuneric. Eram in spatele pensiunii unde petrecerea are loc și mă gândesc serios nici să nu mai intru inapoi. Urăsc că privirea îmi fuge continuu la idiotul de Erick. Trebuie să o termin cu el sau înnebunesc.

        Mai privesc o dată cerul și trag aer în piept înainte să intru inapoi:

        — Pleci deja? aud o voce groasă și cunoscută mie. Și eu care voiam să ne petrecem noaptea asta împreună.

      Îmi dau ochii peste cap și mă întorc spre el. Eram mândră de mine in momentul in care nu mai simțeam nimic: nici frică, nici emoții, nici neîncredere în mine.

        — Ce vrei, Nïno?

        — Ce formală, râde și observ ca se apropie de mine cu o țigară în mână.

         — Mă știi doar.

         — De fapt, nu te prea știu. Dar as vrea sa o fac. Ce zici?

         — Mai bine mor, spun și râd fals, dar apoi realizez un lucru măreț.

         Apariția lui Nïno aici, fix in momentul in care eu ieșisem afară, nu era întâmplătoare. Ori Minerva m-a manipulat cu o poveste falsă despre sora ei, ori povestea e adevărată și El Nïno încă o santajeaza. Recunosc că simt o mica repulsie de furie pentru Minerva că mi-a trădat din nou încrederea, însă trebuie să aflu daca povestea despre sora ei e adevărată. 

         — Chiar îți dorești asa mult să mă cunoști? îl întreb și pare surprins, ceea ce mă încântă.

          — De cand te-am vazut.

          — Atunci am o singură rugăminte. Minerva e o  fată bună, nu? Adică...

        Asta voiam să văd. Expresia blocată și împietrită a lui El Nïno îmi confirma imediat faptul că totul nu a fost o înscenare. Uimirea lui nu era întâmplătoare. Erick m-a învățat mereu să studiez până la cel mai mic rid de pe chipul inamicului.

        — Aa, da, hai sa trecem peste partea în care tu faci o criză de nervi că am aflat cine e spionul tău. Dar stai linistit, mi-am tinut gura deocamdată.

        Ii dispare orice urmă de ironie și amuzament de pe chip, iar eu mă simt satisfăcută.

        — Te-am subestimat gresit, trage el concluzii și îmi afișez un zâmbet viclean pe chip. Ce vrei, de fapt, vulpeo?

         — Foarte simplu. Ce știi despre sora Minervei?

       Urmează din nou un șoc dar pe aceasta îl ascunde intr o încruntătură scurtă.

          — Deci m-a trădat și pe mine.

          — Nu. Am aflat singură, nu are legătură cu ea.

       Își dă ochii peste cap semn că nu mă credea, însă nu îmi pasă.

          — Ce este între mine și Minerva, rămâne între mine și ea.

          — De acord, dar nu e vina mea dacă restul grupului află ceva
...hm, de necrezut.

       Se incordeaza vizibil și mă măsoară din priviri, din cap până în picioare.

         — Iti vine prințul, spune si privește în partea stângă și când privesc și eu, aproape îmi cad ochii.

       Ce mama naibi mai vrea si Erick?

       Nici nu vad cum El Nïno apare in spatele meu și îmi imobilizeaza mâinile la spate.

       — Dacă vrei sa o ajuți pe sora Minervei, hai sa jucam un rol.