Blackband

Capitolul 8

     E foarte greu. Când iubești orbește, de multe ori orgoliul e la fel de mare. E ca un zid împotriva noastră. Însă iubirea e frumoasă, trebuie doar să știm cum sa o modelăm.

Mă trezesc și eu într-un pat de spital. Am o perfurzie pusă, însă mintea mea zboară imediat la Erick, fără să îmi pese de starea mea. Pentru că asta sunt. Mi-a fost frică să recunosc, însă îl iubesc. Dacă înainte am crezut ca e doar o simplă îndrăgosteala, acest incident m-a făcut să îmi dau seama cât de amplificate sunt sentimentele mele față de el.

,, Incident " . Nu a fost un incident. Montana a aprins acea ură în mine și trebuie să mă gândesc la ceva inainte ca ei să acționeze din nou și altcineva să fie rănit. Trebuie să le fac felul. Si cat mai repede. Însă puterile mele sunt slăbite din toate punctele de vedere. Nici fizic și nici sufleteste nu sunt bine, iar Blackband nu e dotată să lupte.

— Ești bine?

Nu realizez până la vocea sa că în dreapta mea se află cineva. Ridic ochii leneșă spre el, după care îmi doresc privirea în partea opusă. Nu mai simt aceleași simpatie pentru Nick. Simt ceva în neregulă cu el din ziua în care s-a salvat, iar Erick pe mine , de la ploaia de gloanțe a armelor din acea seară.

— Nu vrei să îmi vorbești...?

În mintea mea strig către el un mare " nu" . Însă nu am de gand sa vorbesc, nu vreau să vorbesc. Nu cu el.

— Erick va fi bine, Karina. Știu asta. Fratele meu e un om foarte puternic și niciodată nu te-ar lăsa în jungla asta de betoane singură. Știu că te-ai descurca. Sunt sigur de asta. Și el e.

Nu imi place cand il numește pe Erick fratele lui. Nu inteleg ce e cu ura asta pe mine, insa nu o pot controla.

— Se aștepta la asta, știi? începe a vorbi din nou și îmi captează atenția, deși stau cu privirea în partea opusă. Cât timp a lipsit, deși am fost alături de tine în mare parte din timp în acești ani, am fost și lângă el.

Abia acum îmi captează atenția serios, însă nu mă mișc. Aștept să continuie, Erick nu mi-a spus - sau nu a avut ocazia să îmi spună - ce naiba a făcut în tot acest timp, chiar dacă eu m-am întrebat continuu. Tot ce mi-a spus e că a stat cu acele fete și acel băiat la care eu și Erick am fost înainte să... Înainte să se întâmple nenorocirea.

— Montana nu are în țintă pe nimeni altii decât pe mine și pe Erick. Cum ei cred ca Erick este mort, vor veni după mine. De aceea am hotărât să plec. Pentru că alături de mine nu sunteti in siguranță.

Nu spun nimic. O liniște stranie ne învăluie salonul, însă tot el este cel care o sparge:

— Erick le-a omorât liderul acum ceva timp în urmă. Nu știu dacă știi de crima comisă de el, însă sper să nu mă omoare când se va trezi din patul ăla nenorocit, râde Nick amar, învăț îi simt tristețea din voce. Dacă nu mă omoară Montana până atunci.

Bineînțeles că știu despre crima comisă de Erick. Mi-a spus, însă nu detaliat. Nu mi-a zis cine a fost acel om și mai ales, nu mi-a zis că e liderul celei mai mari mafii pe care eu o știu.

Însă acest incident m-a făcut să fiu altfel, în ceea ce îl privește pe Erick. Nu îl mai judec fără să știu și partea sa de adevăr și de asemenea îl voi empatiza mai mult. Doar...Doar să se trezească...

— Știa că el va fi primul țintit, însă am început să mă îngrijorez când nu se ferea de ei. Ca și cum renunțase la viață. Știu că lucrurile astea ar fi trebuit să le auzi de la el, însă Erick m-a rugat să îți explic treaba. Pentru că idiotul te iubeste, Karina. Oricât de...oricât de mult îmi e greu să o spun, murmură Nick si ii simt un anumit regret în voce, el te iubește.

M-aș fi bucurat de spusele lui Nick dacă idiotul meu nu ar fi în comă. Însă stiu cand se va trezi. Și când se va întâmpla asta și vom termina cu Montana.

— În tot acest timp a încercat să găsească o cale să dea capăt la războiul ăsta. A găsit ceva, însă a fost prea târziu. În fine, tot a vrut a fost ca tu și sora lui să fiți în siguranță. Ceea ce am si facut. Sora lui stă singură lângă orașul nostru. E prea periculos, așa că în câteva minute ar trebui să apară.

Tresar. Heidi? Amintirile petrecute împreună îmi oferă un puternic gol în stomac. Nu ar fi trebuit să o fac sa treaca prin acele lucruri, însă nu știu dacă a fost rău sau bine. Nici macar nu mă suportă atât de multă, nu cred că s-a schimbat prea mult de atunci. Însă dacă va da vina pe mine pentru ce a pățit fratele ei, chiar și dacă e un copil, nu cred că sunt în stare să suport acest gând.

Aud scaunul cum scârțâie sub greutatea lui Nick, ce se ridică și vine spre mine. Își așează ușor mâna pe capul meu și îmi șoptește:

— Totul va fi bine. Însă cât timp Erick doarme, cine mai are grijă de Blackband? Hai, lidero, știu că poți. Ești puternică. Oferă-ne o lecție de învățat!

Acestea fiind spuse, Nick se deplasează ușor spre ușă și iese afară din salon, lăsându-mă într-un ocean de lacrimi.

    Așteptarea insuportabilă.

     Mă simt neputincioasă .

      Ma simt slabă.

      Trebuie să fac ceva în privința Montanei. Trebuie să fie ceva! Și voi afla!

      Însă tare mi e teamă că se va lăsa cu sânge. Mult sânge...încât voi avea conștiința mult prea încărcată.

      Dar nici lucrurile nu pot fi lăsate astfel. Erick, vei fi bine și mă  vei ajuta. Tu vei sti ce ttrbuie sa facem. 

       Așa că, hai, iubitule, trezirea...

----

   Heii, deci v am pregatit multe surprize în următoarele capitole:)))

    Și cu carantina  asta,  nebuna de Bianca s a apucat de tiktok... Nu credeam ca voi ajunge astfel 😂

@meandmyself_biu

Asa sunt trecută dacă vreți să aruncați un ochi. Oricum le voi sterge după pandemie, sunt sigură. Dacă aveți video postate, vreau si eu sa le vad, tare amuzante mai sus.

Va pupppp🥰🥰🥰🥰🥰
Voi cum va pierdeți timpul în carantină? Eu ma leg de orice numai să treacă....