Blackband

Capitolul 42

      Nimic nu mai merge. Totul se destramă. Ma intreb daca și ei observă asta. Jocul lui Nïno merge ca pe roate.

      Liniste nu mai este de mult timp în casa Blackband. Acum doar stau și îl privesc cu o privire penibila pe Erick cum tipă la Minerva. Teoria lui sună altfel în fața grupului decât este de fapt. Teoria lui prezentată e ca si cum s-ar fi luptat cu Nino, însă a pierdut lupta din cauza faptului căci eu am aterizat între ei ca o aiurită și nu pentru că mi-am făcut griji pentru el că-și uitase vesta anti-glonț. Însă lucrurile s-au întâmplat total diferit, minte cu nerușinare încât mă scârbește. Nu este nervos că a pierdut o luptă imaginară cu El Nino, este nervos pentru că Minerva nu a fost în stare să mă oprească și am ajuns acolo, distrugându-i planurile. Astfel, din cauza Minervei, am aflat ce nu trebuia să aflu, se pare. De aceasta este nervos, nu voia să aflu, nu pentru că Minerva m-a scăpat.

      Țipetele lui Erick se făceau auzite în toată casa încât răsunau cu ecou. Toți s-au adunat în jurul lor, în timp ce eu stau pe fotoliul de lângă ei și îmi vine să-mi cos urechile căci dacă mai țipă mult la ea e pe cale să-mi vărs nervii pe el. 

            - Nu ești în stare de nimic! Ești cu noi de atatia ani. De ce naiba ești în Blackband, Minerva? spune cu un ton mai lejer dar ca mai apoi să țipe atat de tare încât cu toții tresărim și Minerva se abtine din a nu plânge. Putea să moară! Putea să i se întâmple orice! Ai fost in-...

          - Ușurel, Zoro, mă ridic nervoasă de pe fotoliu și mă pun în fața Minervei, astfel sunt la 5 cm depărtare de Erick. Nu-ți mai permit să ridici tonul la ea. Ce o să faci mai târziu? O vei lovi? pentru că din partea ta mă aștept la orice de azi înainte.

        - Karina, tu nu te băga și stai...

       - Gura, Erza! îmi întrerup sora și privirea mea este țintă pe Erick. Tu nu te băga, eu știu foarte bine ce vorbesc, tu nu. Așa că Erick, încheie aici circul ăsta. 

      - Nu ai dreptul să...

     - Dar tu ai dreptul să calci în picioare oamenii? îl întrerup și observ că se face roșu la față și mă doare atat de tare în interiorul meu că îl fac să sufere și să se simta astfel, dar degeaba mă simt vinovata pentru un băiat de acest gen. Ai grijă ce scoti pe gură, Erick. Eu pot scoate și altele.

           E nervos. Mă privește cu ură. Mă urăste. Știe că îl am la mână și nici nu întelege de ce încă nu am zis grupului ce știu. Nici eu nu știu, poate încă aștept o dovadă că m-am înșelat în privința lui și de fapt este un om bun...dar mă doare și mai tare când mă izbesc de cruda realitate. Nu se va întâmpla nimic de  genul acesta. 

       Erick răsuflă cu greu și își mută privirea de data aceasta mai calm și...o tonă de tristețe în ochii săi care mă distruge în interior. privirea lui se mută pe Minerva care nu mai scoate nici un sunet.

           - Minerva, în seara asta îți faci bagajele și părăsești vila Blackband, îmi pare rău.

     Spunând acestea, rămân mască pentru câteva secunde și aud suspinele Minervei. Parcă îi simt disperarea ce plutește în jurul ei, ceilalti membrii se uită uimiti unul la celalalt dar nimeni  nu are nimic de obiectat. Însă Karina Scarlet are.

      Dracul ăsta mereu va avea ceva de obiectat când vine vorba de Erick.

      Când acesta vrea să se îndepărteze de noi, eu mă întorc către Minerva și îi pun palmele pe umeri:

       - Stai calmă, nu pleci nicăieri.

      - Karina, ce dracu vrei să f...

     - Am zis să-ți ții gura , Erza! spun către ea și toti se uită atat de nedumerit la mine, însă mie putin îmi pasă, nu-i mai permit lui Erick să îi joace pe degete pe toti asa cum vrea el.

      Erick se întoare încruntat spre mine:

     - Poftim? De când face o fetita regulile în locul meu?

    - De când a aflat ce fals ești. De când...

    - Ce îți permite tie să imi intorci vorba si sa ii spui sa stea cand eu i-am zis sa plece?

     - Nu a greșit cu nimic.

   Erick este atat de apropae de mine incat ma simt amenintata, insa chiar el m-a învatat ca trebuie sa adopt mereu postura increzatoare si luptătoare. 

    - I-am zis să aibă grijă de tine. Să nu te lase să ieși din vilă. A facut contrarriul, a încălcat una dintre reguli. Așa că va zbura din clan, mai ai vreo nedumerire, Scarlet?

    - Între noi două a avut loc o luptă, mint eu. Iar eu am câștigat, pot mai mult decat ma crezi tu în stare. Am câstigat lupta, nu a mai avut ce face. Minerva îți poate confirma. 

       Mă îndrept către ea și îi ridic tricoul, îi dezvălui niște vânătăi care Dumnezeu știe de unde le are, însă eu le-am observat imediat. De fapt, deja știu ce se întamplă cu ea. Deja totul se face mult prea limpede în mintea ,ea dintr-odată. 

       Erick îi privește vânătăile, dar nu mai spune nimic. 

      Doar mă privește, însă privirea lui e necruțătoare. Privirea lui a devenit instant rece și plină de ură. Și mă distruge ideea că ura e doar din cauza mea și pentru mine. La naiba, el chiar a avut dreptate, nu a existat "noi" vreodată și e imposibil să existe vreodată. Aș fi vrut să spun că după privirea lui e sfarsitul nostru, dar de fapt, nici nu am avut vreun început.

* * *

   Am o stare deplorabilă. Nu știu dacă o pot numeri suferinta, însă doare ca dracu. Erick m-a rănit atat de tare...și eu pe el de asemenea, știu asta. Dar nu mai pot trece cu vederea. 

     Un ciocănit la ușă mă face să tresar și să-mi sterg repede niste lacrimi pe care nu le sesizasem căzându-mi pe obraji și îmi târâi picioarele spre ușă. Habar nu am de ce doream atat de mult sa fie Erick, chiar daca era, oricum nu era nimic bun. Mi s- a spulberat orice speranta, petru ca el este cu totul orice persoana, dar nu Erick cum mi l-am format eu. Habar nu am cine e omul acela cu adevarat.

     Deschid ușa și îi văd chipul obosit al Minervei. Nu am chef de ea, însă chiar am multe de clarificat si de discutat cu ea. Fara sa spunem vreo una ceva, o invit în camera și închid ușa în urma ei. Se aseaza la marginea patului si isi framanta mainile. Încă o persoana atat de falsa incat ma surprinde de fiecare data.

     - Multumesc pentru mai dev...

    -Lasă politetea, Minerva, i-o tai imediat brusc și o fac să îsi mute privirea fix la mine. Nu suntem prietene. Pentru că nu am vrut să-i ofer satisfactia lui sa te alunge de aici, ci o voi face chiar eu. Însă înainte de asta, am nevoie de niste raspunsuri și stii foarte bine despre ce vorbesc.

      Se uită pierduta la mine și eu imi dau ochii peste cap satula de minciunile tuturor si aceasta falsitate. 

   - Nu mai face pe proasta, Minerva.

  - Nu stiu despre ce vorbesti.

      Trag aer în piept și mă aplec către ea, soptindu-i amenintator la ureche asa cum..Erick m-a învatat sa procedez:

  - Știu că tu ești spionul lui El Nino, cățea.