Blackband

Capitolul 43

        Minerva se preface mirată la început și se înfruntă de parcă mă încălzește pe mine cu ceva. Din contra, mă enervează și mai mult.

        — Hai sa trecem peste faza în care negi asta și încerci să mă convingi că nu este așa și să trecem direct la faza unde eu pun întrebările și tu îmi răspunzi.

        Fața ei devine ușor speriată și își frământă mâinile agitată.

        — In primul rand, cine ti-a facut pana la urma vânataile? El Nïno? Sau...Erick?

       Tace. Își frământă mâinile în continuare și evită contactul vizual.

       — Amândoi. 

      Si simt cum ura mea față de Erick crește. Poate nu ar trebui să o cred din prima, dar nu pot să nu fiu dezamăgită. Simt ca se rupe ceva în mine de fiecare dată când aud ceva ce mă dezamageste. E nevoie de multă putere psihică în locul acesta.

       — De ce ai făcut asta? De ce ne-ai trădat, Minerva? De fapt nu e cazul să vorbesc la comun, căci eu niciodată nu am fost considerată un membru cu  toate drepturile. Dar ei? Erau familia ta, ce te-a facut sa faci asta?

       Minerva tace. Simt ca nu va spune nimic de data aceasta. Nu e nimic, o voi face să vorbească, iar apoi, am de gând să părăsesc Blackband și să îmi văd de viața mea.

     Erza, cât și idiotul de Erick, au avut dreptate la început. Locul acesta te schimba până în măduva oaselor, te lasa rece și te face să suferi. Și simt că asta e abia începutul. 

       — Mai știe și altcineva? murmură Minerva încet și eu pufnesc ironică.

       — Încă nu. Dacă îmi spui motivul, mă mai gândesc ce voi face.

      — Ți-l voi spune, mă surprinde vocea ei blândă pe care nu am mai auzit o niciodată de când sunt în acest clan. Dar nu acum. Trebuie să plec.

      — Unde? La el?

      — La sora mea.

       Spunând acestea, iese pe usa fără să îmi mai zică ceva. Sunt două variante: ori El Nïno o are la mână cu această sora a ei dacă există, ori mă joacă pe mână și vrea sa ma manipuleze emoțional.  Doar că de data asta nu mai merge, Karina Scarlet nu mai poate fi călcată în picioare.

      * * *

      Ziua următoare este o mică zarvă în vila Blackband. Aud râsete și șușoteli din bucătărie și când intru și eu, îmi da un sentiment de bine când îi văd așa bine dispuși. Ma asez lângă Ryn ce întreabă pe toată lumea cum sa se îmbrace și zâmbesc involuntar. Îl văd și cu coada ochiului ce sta singur retras lângă fereastra și fumează o țigară. Incerc sa nu ma mai uit la el și îmi revine privirea asupra Yasminei ce ne arata două rujuri negre și ne întreabă care e mai frumos. Doar că mie mi se par la fel ambele.

        — Nu, Karina! Imi explica ea și ceilalți se amuza de seriozitatea ta. Ăsta are putin sclipici și e matt, iar acesta este lichid și strălucește pe buze. Deci, care?

        — Nu știu, Yasmin..Sunt sigură că ți-ar sta bine cu ambele.

       — Dar nu le pot combina, spune și ceilalți încep să râdă. Of, nu esti bună de nimic.

       Zâmbesc și privirea îmi fuge către Erza. Ma priveste într-un mod ciudat, nu-l pot descrie. Ea nu zâmbește, e încruntată și mă analizează de când am intrat in bucătărie. Incerc sa nu bag in seama privirea să dubioasă, însă după ce îmi mut privirea spre Diablo ce râde cu Ryn, aceasta vine către mine și îmi șoptește la  ureche:

       — Hai afară, trebuie să vorbim.

       — Nu-mi spui tu mie ce să fac, spun sigură pe mine și privesc încă spre Diablo.

      Erza trage aer în piept și își da ochii peste cap:

      — Ai două minute la dispoziție, draga Karina? As dori sa vorbim între 4 ochi, dacă pot avea această onoare.

      Eu zâmbesc satisfăcută și mă ridic mândră cu spatele drept, părăsind bucătăria, urmată de sora mea. Ies afara si mă așez pe scările din fața vilei și evit contactul vizual cu Erza.

      Ea se așează lângă mine și nici ea nu mă privește. Amândouă privim în față, în gol.

        — Cred că banuiesti despre ce vreau vorbim, spune și eu ridic din umeri.

        — Nu chiar.

        — Uite ce e, Karina, vreau să lași atitudinea asta ce nu te caracterizează deloc pentru câteva minute. Poti face asta pentru mine? mă întreabă și plescăi din gura orgolioasă. Cred că știi despre ce vreau să vorbim și...o sa incep prin a îți spune să ai grijă mare de acum cu El Nïno. Oamenii aia au făcut mult rău și mai ales noua. Mai ales lui Erick. Dacă nu îți pasă de noi, măcar să îți pese de el.

      Îmi mut brusc privirea catre ea și ne încordam amândouă, tensiunea simțindu-se în aer.

       — Ce te face face să crezi că îmi pasă mai mult de Erick decât îmi pasă de restul grupului?

       Ea zâmbește trist și privește din nou în gol.  
 
      — Va cunosc bine pe amândoi, Karina. Puteti sa va feriți de toți și să îi păcăliți, dar pe mine? Niciodată.

     — Nu e nimic între mine și Erick.

       Ma ia prin surprindere durerea din stomac ce o simt puternic, rostind acestea.
 
       Dacă mă credea sau nu Erza, nu mințeam cu nimic.

       — Karina, suntem surori, nu vreau să fim dușmani. Vreau sa fim una pentru cealaltă.

        — Nu te mint cu nimic, Erza. Ăsta este adevărul.

        — Dar ai vrea să fie? mă întreabă și întrebarea aceasta mă ia prin surprindere puțin, căci nici eu nu stiu ce mai vreau sau ce nu mai vreau.

        — Am vrut, spun dintr-un foc cu durerea din stomac încă prezenta.

        Liniștea se lasă între noi și nu vreau să îmi privesc sora în momentul de față. De fapt nici nu stiu ce urmărește, dintr-odată vrea sa fim surori când de obicei în timpul liber suntem doar două străine. Și m-am obisnuit ca oamenii, absolut toți, să urmărească ceva. Așa că mă ridic fără să mai zic nimic, dar cand vreau sa intru in vila, aud din nou vocea Erzei:

     — Maine seara este petrecerea gărzilor de corp și Blackband a fost în fiecare an invitata.

      — Deci de aceea este zarva asta în vila.

       — Da, oarecum. Ideea e ca Erick nu voia ca tu și Minerva să mergeți, dar nimeni nu înțelegea de ce și până la urmă a cedat și ne-a zis că veți merge. Și m-am gândit, ok, Minerva a făcut ce a făcut, dar Karina? De ce să nu meargă Karina? Dar dupa m-am gândit mai bine, pentru că ai fi in pericol. Acolo vor veni cele mai mari clanuri, printre care și El Nïno. Va ieși cu sânge, îți zic eu.

        — Vrei sa ma convingi să nu merg?

        — Stiu ca nu as reuși. Doar vreau să ai grijă.

       Afirm din cap și intru in vila. Bineînțeles că am de gând să merg cu ei la petrecere. Nu-mi mai este frică de nimeni și de nimic. Karina Scarlet îi va învinge pe toți.

     Începând chiar cu Erick.