Blackband

Capitolul 7

            Capitolul 7: ,, Așa cum am promis. "

    În jurul meu se formează o baltă de sânge. Mâinile îmi tremură și abia mai pot respira. Privirea îmi e în ceață și am o imagine clară în fața mea abia după ce lacrimile se decid să mi se prelingă de-a lungul obrajilor palizi.

În brațele mele se zbate între viață și moarte un om...pe care îl iubesc, la naiba!

Oamenii se adună în jurul nostru și îi aud pe unii cum înjură că salvarea nu mai ajunge, alții ne plâng de milă.

Însă eu nu mă pot concentra pe nimic altceva în momentul de față. Nu pot realiza ce tocmai s-a întâmplat, sunt într-o stare de șoc și încă aștept ca idiotul de Erick să se ridice și sa imi spună că a fost doar o glumă. Însă nu se ridică. Continua sa țină ochii închiși și gura întredeschisă cu câteva firicele de sânge ce ii curg de-a lungul barbiei. Cu o mână îl țin să nu atingă prea mult din asfaltul rece, nu aș fi vrut să răcească, pentru că Erick este bine.

— Ești bine, Erick, murmur primele mele cuvinte de când îl am în brațe.

Mâinile îmi sunt pline de sânge. Cu mâna dreaptă, tremurându-mi, îi ating obrazul disperată, dar in acelasi timp șocată.

— Te poți ridica acum, dragule...

Însă nu se ridică.
Nu știu de când sunt în brațe cu el, de câteva minute sau câțiva ani?

— Promit că voi merge cu tine la cină și... Promit că...

Însă realitatea mă izbește grav când aud salvarea venind, creând atâta panică în jurul meu. Realitatea mă lovește din plin, ca și cum o găleată de gheață îmi este turnată în cap. Lacrimile încep să îmi curgă șiroaie și să nu îmi mai simt corpul prea bine.

Medicii mă dau laoparte și mă așez cuminte în spatele lor. Încep să plâng. Plâng ca un copil mic; toată lumea mă privește cu milă și empatie, dar nu am nevoie. Nici măcar nu îmi pasă.

Erick mi-a salvat viața din nou, dar de data aceasta nu a mai putut să și-o salveze pe a lui. Însă Erick nu va muri, nu are voie să moară. Mi-a promis că va rămâne lângă mine, să nu îndrăznească nenorocitul să uite de promisiunea noastră că vom fugi împreună! Mi-a spus că îmi va rupe degetul dacă nu îmi voi ține promisiunea!

Medicii îl ridică de la locul faptei și îl bagă în salvare, în timp ce o asistentă mă întreabă dacă pot veni cu ei. Bineinteles că m-am ridicat, împotriva durerilor sufletești, și m-am urcat in nenorocita de salvare.

Îmi privesc băiatul. Doarme. Doarme atât de profund încât parcă nu ar mai vrea să se trezească vreodată. Dar nu are voie să uite ca are aici o blonda " mucoasa " , așa cum el m-a poreclit încă de la început, că îl așteaptă.

Se spune că uneori nu prețuim unele lucruri sau persoane până când nu suntem pe punctul de le pierde sau până când chiar le-am pierdut. Aceste vorbe sunt mult prea adevărate. Erick a vrut un nou început. A trecut peste toate prejudecățile sale și la naiba, chiar a vrut un început cu mine. Și eu? Eu ce am făcut? Am dat cu piciorul.

Dar nu îți face griji, Erick. După ce te vei trezi, îți promit că vom merge oriunde vrei tu și lăsăm totul în urmă.

Doar...trezește-te.

* * *

Sunt de jumătate de oră la spital. Sau poate mai mult? Mai puțin? Nu știu exact cât timp a trecut de cand m-am așezat pe scaunul acesta atât de inconfortabil, dar cui îi mai păsa?

Nu a durat mult până m-a sunat Nick și i am spus multe lucruri, ci doar o frază amestecată cu câteva cuvinte precum: ,, Erick " , ,, spital " , ,, durere''. Nu am știut la momentul respectiv dacă a înțeles ceva din bâlbâiala mea, însă în scurt timp toți membrii Blackband, inclusiv Minerva, apar pe holul spitalului. Toți suntem niste puncte negre pe holul alb al spitalului, care suntem priviți pe sub gene. Cui îi mai pasă?

— Karina, ești bine? mă întreabă Vanesa, însă nu am forță să vorbesc.

Dacă aș vorbi, aș plânge. Yasmin e cea care mă ia în brațe, pentru că ea înțelege. Ea l-a pierdut pe Blake și chiar dacă nu am fost într-o relație cu el, știu și simt că ne iubim reciproc.

Defectul nostru e că suntem fraieri.

Toți ne iubim la început, însă sunt învingători cei care și rămân împreună. Până la sfârșit, mereu împreună. Dacă nu acesta este obiectivul persoanei de langa tine, atunci nu are ce căuta în viața ta.

Nu știu câți dintre bandă și-au dat seama că între mine și Erick s-a născut o mica flacără ce a evoluat de-a lungul timpului petrecut împreună. Însă flacăra dintre noi a ars atât de tare, încât s-a suprasolicitat din cauza prostiei noastre și acum e pe cale să se stingă.

După ore bune, care mi s-au parut, de fapt, decenii, un doctor tras la față și de vârsta a doua, se îndreaptă spre noi.

— Familia domnului Hills?

— Nu chiar, noi...

— Da, îl întrerup pe Yukio. Erick se simte bine, nu?

Doctorul răsuflă greu și se uita pe un clipboard din mâinile sale.

Îl privesc neputincioasă și respir sacadat.

— Echipa medicala a făcut tot ce i-a stat în putință. Domnul Hills a suferit un traumatism cranio-cerebral. Ceea ce presupune hemoragie şi hipertensiune intracraniană. Astfel, pacientul a intrat într-o comă indusă... Nu spun că l-am pierdut, sunt șanse, însă...

— Ce reprezintă mai exact coma indusă? întreabă Diablo, iar eu îl privesc pe doctor cu sufletul la gură.

Acesta trage aer în piept și spune:

— Coma indusă presupune inducerea stării de inconştienţă temporară. Aceasta se realizeaza cu ajutorul unor medicamente specifice, pentru a reduce funcţia creierului în scopul protejării acestuia. Medicii apelează la această procedură în cazul în care durerea este greu de controlat şi funcţiile vitale sunt suprasolicitate... În acest caz i-am risca viața.

— Dar va fi bine, nu?

Aceasta este Yasmin cea care întreabă. Toți sunt îngrijorați.

— De noi nu mai depinde atât de mult... Depinde mult și de lupta să pentru viață.

       Înghit în sec. Mă retrag ușor. Ceilalți întreabă dacă îl pot vedea, însă eu mă retrag ușor. Am nevoie sa plâng. Am nevoie sa ma descarc. La naiba!

       Simt cum toate se învârt în jurul meu. Sunt mult prea deshidratata. Imi este somn, așa că mă întind pe ultimul scaun și adorm cu gândul ca poate, cumva, cândva, ne va fi și nouă bine și soarele ne va lumina și pe noi.

       Și atunci vom fi fericiți.

       Împreună.

       Asa cum am promis.