Adoptată

Capitolul 4

A trecut o săptămână de când Amanda s-a mutat la noi. Pur și simplu nu o mai suport! De când e aici Luke parcă a uitat că și eu exist. Abia ce ne mai vorbim. Stă numai cu ea mereu. Și așa e ocupat mai tot timpul cu serviciul. Acum a mai venit și femeia asta. Într-un timp mă întrebasem de ce Luke nu are vreo iubită. Mă simțeam puțin vinovată. Credeam că nu are timp și de o altă persoană. Dar acum prefer să fie singur.

- Hai, Iza, trezește-te! 

Luke intră la mine în cameră. Nu îmi doresc să mă ridic. M-am săturat să îl văd mereu cu Amanda. Dar nu vreau să îi trezesc suspiciuni. Ar trebui să fiu fericită pentru el, nu?

Mă duc spre el, așteptând să se dea din dreptul ușii. Dar nu pare de parcă ar avea o intenție să o facă. Mă privește sceptic.

- Te simți bine?

Desigur că nu mă simt bine! Mă simt ignorată de singura care mi-a rămas. Totuși, dau afirmativ din cap.

- Sigur?

Șoptesc un sigur și aștept să se dea din dreptul uși.

- De ce minți? Îmi dau seama când ești tristă, Iza.

- Sunt doar puțin obosită. Îi zâmbesc strâmb.

- Izabella...

- Luke tu mă...iubești? Îl întrerup fără să gândesc prea mult.

Vreau doar să știu că încă ține la mine, că încă însemn ceva pentru el. Pentru că se comportă de parcă Amanda e mai importantă decât mine. Că ea contează mai mult.

- Ce întrebare mai e și asta? Desigur că da!

Răspunsul său nu mă mulțumește. Nu mă face să mă simt în siguranță.

- Doar pe mine mă iubești?

- Da, iubito, doar pe tine!

Nu îmi pot abține zâmbetul larg care îmi apare pe față. Mă ridic pe vârfuri pentru a-l lua în brațe. Mâinile lui se încolăcesc în jurul taliei mele. Își lipește buzele de creștetul capului meu pentru scurt timp.

- Hai să mănânci. Mă îndeamnă după ce desfac îmbrățișarea.

El o ia înainte, iar eu în spatele lui la o distanță considerabilă. Mă pun pe scaunul din fața mesei așteptând ca Luke să îmi pună farfuria cu mâncare în față. Amanda apare și în bucătărie somnoroasă. Cred că abia s-a trezit. Totuși, arată superb și așa. Seamănă cu modelele de pe internet. O invidiez pentru asta.

Luke îi înmânează o cafea, apoi o săruta scurt pe buze. Îmi cobor privirea și înghit în sec. Mă uit la mâncarea mea pe care a pus-o acum câteva secunde Luke pe masă. Brusc nu mai am chef de mâncare. Mă ridic de la masă, făcând zgomot și întrerupându-i pe cei doi.

- Nu îmi mai e foame.

- Dar nici nu ai mâncat. 

Dau din umeri și plec. Mă duc în baie și dau drumul la apă pentru a umple cada. Mă dezbrac de toate hainele și mă așez în fața oglinzii. Aproape mă strâmb la reflexia mea în oglindă. De ce e atât de mare oglinda asta? Parcă e făcută să îmi evidențieze defectele. Poate de asta Luke a ales-o pe Amanda în locul meu. Nu mă pot ridica la nivelul ei. Ea e atât de frumoasă.

Mă duc în cadă și apă fierbinte îmi udă corpul. Îmi las capul pe spate și iau gelul de duș în mâini. Mă joc în liniște cu spuma ce s-a creeat între timp. Nu știu de când stau aici, dar cred că a trecut ceva timp deoarece mi s-a încrețit pielea.