Adoptată

Capitolul 40

Mă trezesc cu o durere îngrozitoare de cap. Îmi pun o palmă pe frunte, dar nu am febră. De ce mă doare atât de tare capul? Mă întorc pe cealaltă parte și dau de Luke care încă doarme. Îmi bag capul în perna din cauza durerii de cap. Niciodată nu m-a durut atât de tare capul. E ca și cum capul meu mai are puțin și explodează.

- Ce ai pățit? 

Aud o voce răgușită.

- Mă doare capul! Mă văicăresc eu.

- Mai știi când am pornit discuția despre de ce nu e bun alcoolul? Ei bine, ai aflat de ce. 

Îmi ridic capul din pernă. Am băut alcool? Îmi iau câteva secunde pentru a îmi reaminti ce am făcut aseară. Îmi arunc înapoi capul în pernă când îmi amintesc ce prostii am spus. Sunt prea ușor de influențat. Dar nici nu mă gândisem că se va ajunge să fiu beată. Îl aud pe Luke chicotind, iar asta mă enervează.

- Îți aduc o pastila și după vreau să vorbim.

Simt cum părăsește patul și cum merge pe podeaua camerei. Ușa face un zgomot micuț când o deschide. Clipesc cu greu în pernă, apoi îmi las ochii închiși. Îmi pun pătura peste cap, încercând să dispar. Alcoolul nu e de mine. 

- Ia pastila asta și îți va trece durerea de cap.

După câteva minute ajunge din nou în cameră. Mă ridic repede din pat și apuc pastila din mâna lui. Sper să-și facă efectul repede.

- Acum vreau să știu unde ai fost ieri și ce ai făcut.

Oftez și mă așez înapoi pe salteaua moale. 

- Am fost cu mama într-un bar. 

Nu are rost să mint. De unde aș putea veni beată? Expresia uimită pe care o are îmi dă de înțeles că nu s-ar fi așteptat la asta. Nu știu ce parte îl surprinde mai tare. Că am fost într-un bar sau că eram cu mama?

- Ce căutai tu acolo și mai ales cu mama ta? 

Vorbește derutat. Dau din umeri și îmi feresc privirea de a lui. 

- Am vrut să vorbesc cu cineva, iar ea s-a dovedit singura disponibilă.

- Ce ai putea vorbi cu mama ta? Dacă aveai nevoie să vorbești cu cineva puteai să o faci cu mine.

I-aș reproșa că nu, nu aș putea vorbi cu el. Dar nu e vina lui. Nu știe că problema mea e că m-am îndrăgostit de el. Și chiar dacă a trecut atât de mult timp de când mi-am recunoscut asta, tot nu-mi vine să cred că am astfel de sentimente față de el.

- Nu pot vorbi cu tine despre tot. 

- De ce nu? Se revoltă.

Știu că nu îi convine situația. Poate crede că nu am suficientă încredere în el. Și într-un fel chiar așa e. Nu am destulă încredere în el că nu o să-mi frângă inima. E prea riscant să-mi pun încrederea într-o singură speranță.

- Nu pot. Crede-mă, nici tu nu vrei să știi. 

Îndrăznesc să mă uit la el și îl văd încruntat. Are de ce să se supere pe mine. Și eu aș face la fel dacă el mi-ar ascunde sentimentele lui față de mine.

- După atâția ani în care am încercat să-ți dovedesc că poți avea încredere în mine, tu tot nu ai. Ce trebuie să fac pentru a-ți câștiga încrederea? 

- Am încredere în tine, Luke! 

- Atunci despre ce e vorba?

- Dacă îți spun nimic nu va mai fi la fel. M-ai privi altfel.