Adoptată

Capitolul 10

Sunt la ieşirea școlii însoțită de Marco. A stat numai cu mine azi. Toată lumea s-a uitat ciudat la noi. Prietenul lui Josh e în clasa noastră. Nu a ezitat nicidecum să aducă comentarii răutăcioase. În pauza de masă a fost groaznic. Marco a spus că numai gura e de ei. Nu m-ar rănii niciodată. Am ales să îl cred. 

- Toată ziua ai fost tristă. Ai de gând să mai vi la școală?

Îmi ridic capul spre el. 

- Da. Nu prea am voie să ies din casă. Școala e singurul loc unde pot să merg fără Luke. 

- Serios? De ce?

- În copilărie am avut nevoie de foarte multă grijă. Probabil el s-a obișnuit să îmi ofere multă protecție. Oricum. Josh nu poate să-mi facă nimic. Îi e frică de Luke.

- Da. Toată școala știe asta. În fine, e mai mult un zvon. Nu știu mai exact de ce. Dar e bine. Josh e un nesimțit. S-a culcat cu mai bine de jumătate de liceu. 

- Cum vine asta? Te culci cu cineva pentru popularitate?

- Nu pentru popularitate. Doar ca să nu fii umilit de cercului său de prieteni. Doar unii ajung să fie prietenii lui. Tu ești drăguță și cuminte. Fix genul lui. 

Pufăi. Nu vreau să fiu genul lui. Oricum. Josh mă urăște. Din cauza că Luke s-a culcat cu mama lui. Cum s-a întâmplat asta? Câți ani are mama lui Josh? 

- Liceul ăsta e ciudat. Nu e unul privat? De ce e atât de amenințător?

- Liceul își ține reputația bine. Aici se găsesc toți copii de bani gata. Mai mult de jumătate sunt niște răsfățați. Desigur că a ajuns așa.

- Cred că ai dreptate.

- Ei bine, ne vedem mâine. Pa pa, Iza!

Îmi face cu mână și o ia spre partea opusă. Mă duc în parcarea liceului. Îi zăresc mașina lui Luke. Intru fără să spun ceva. Nu vreau să îi spun ce s-a întâmplat azi. Poate pentru că simt că e vina lui. El e cel care s-a culcat cu o mamă. Din cauza lui eu eram pe punctul de a face ceva ce nu îmi doream.

- Ești bine, iubito?

- Vreau acasă.

Spun plat. Mă uit pe fereastră la copaci doar ca să evit contactul vizual.

- S-a întâmplat ceva? 

Da, aș vrea să îi spun. Știu că nu e problema mea cu cine își împarte el patului și nici vina lui nu e că Josh a reacționat așa, dar nu pot să nu fiu nervoasă. Îmi vine să vomit când mă gândesc că mâinile spurcate a lui Josh au fost pe corpul meu. Parfumul lui scump mi-a intrat în haine și abia aștept să scap de ele. 

- Nu vreau să vorbesc despre asta.

Luke pornește motorul, dar nu se mișcăm de pe loc. Evit să mă uit în partea lui. 

- Iubito, spune-mi ce ai? S-a luat cineva de tine?

- Putem pleca acasă, te rog? Vorbim după.

Oftează. Totuși, îmi ascultă rugămintea. Coduce în liniște. Doar radioul se unde în fundal. Îl dau mai tare doar pentru a-mi umple gândurile. Îmi e teamă de Josh. Dar nu vreau să rămân acasă din cauza lui. Vreau să cred că sunt mai puternică de atât. Pot să îl confrunt. 

Ajugem în fața casei. Nici bine nu parchează mașina, că eu deja sar din locul meu și intru pe ușă. Îmi arunc ghiozdanul când ajung la scări și mă grăbesc să le urc. Când Luke intră în living eu sunt deja la ușa camerei mele. Nu vreau să vorbim. Mă pot descurca și fără el oricum.