Adoptată

Capitolul 24

Mă plimb de ore întregi. Ultima oară când mi-am verificat telefonul trecuse două ore de când am plecat de acasă. În două ore Luke m-a sunat de șaizeci de ori. Mi-am închis telefonul înainte ca numărul să crească.

Nu îmi pasă că își face griji pentru mine. Îmi rănește sentimentele destul cu faptul că se căsătorește cu altcineva. Să se comporte atât de indiferent cu mine amplifică asta. Nu înțeleg de ce face unele acțiuni. Deși niciodată nu i-am cerut vreo explicație pentru ceea ce face, acum vreau. Vreau să știu de ce într-un moment mă sărută, apoi mă tratează cu indiferență. Nu m-a tratat cu așa de când ne cunoaștem.

 Îmi bag mâinile în buzunarul hanoracului meu și simt ceva în ei. Scot obiectele misterioase din el și văd că sunt bani. Un mini market e aproape. Poate ceva dulce mă va face să uit de toate astea.

Intru în magazinul parțial gol. Mă uit nedumerită prin market în căutarea raionului cu dulciuri. Mă plimb cu ochii pe chestiile puse pe rafturi. Zăresc în sfârșit ceea ce căutam. Iau dulciurile ce îmi fac cu ochiul. Sper să-mi ajungă de toți banii. Mă chinui să găsesc casa de marcat. Îmi ia câteva minute să o văd și mă îndrept spre ea. O femeie îmi scanează produsele uitându-se cam prea insistent la mine. Mă prefac că mă uit pe rafturile de prin apropiere doar pentru nu a face contact vizual.

- Scuză-mă că te întreb, dar tatăl tău știe că ești aici?

Tresar. Femeia continuă să scaneze produsele în timp ce se uită la mine. O cheamă Cindy. Numele acesta nu îmi sună deloc cunoscut. De ce vrea să știe asta? Pare totuși tinerică. Nu m-ar surprinde dacă ea și Luke s-ar fi cunoscut.

- Da. Mint.

- Sigur? Să știi că pot să îl sun dacă te-ai pierdut sau ceva de genul. 

Dau din cap negativ forțând un zâmbet. De ce toată lumea crede că trebuie să fiu însoțită mereu de Luke? Mă pot descurca și singură!

- Cindy, dă-i produsele fetei! A venit să cumpere, nu să îți aducă înapoi foștii iubiți. 

O femeie blondă se aproprie de noi. Pare de vreo treizeci și ceva de ani. Stilul vestimentar e mult prea tineresc pentru ea, dar îi stă bine. Pare genul de femeie care a făcut multe lucruri proaste în adolescență. Îmi zâmbește în timp ce își pune produsele ei la coadă. Dintr-un motiv sau altul îmi pare cunoscută.

- A merit să încerc. Face douăzeci și cinci de dolari.

Cindy se întoarce spre mine. Ignor discuția lor despre Luke și fosta lor relație. Scot banii din buzunar și îi număr. Nu am decât douăzeci.

- Nu am destui bani. Voi renunța la ciocolată.

- Oh, nu dragă. Îți plătesc eu, un copil ca tine trebuie să fie îndulcit de-a binelea. 

Femeia blondă scoate cinci dolari și îi înmânează casieriței. Nu protestez cu nimic. Chiar vreau acea ciocolată. Iau totul într-o pungă și plec de lângă cele două.

Mă îndrept spre ieșirea din magazin cu o pungă de dulciuri pe care abia aștept să le mănânc. Când sunt aproape de ușă femeia care mi-a dat banii la casa de marcat se îndreaptă spre mine împreună cu un bărbat pe care îl ține de mână. Presupun că e iubitul acesteia.

- Vrei sa te ducem acasă, drăguță? Întreabă ea când e aproape de mine.

- Nu, sunt bine. Răspund repede.

- Sigur, ești cam palidă.

Mi s-a spus de multe ori asta. Nu înțeleg de ce li se pare că mă simt rău doar pentru că am pielea mai albă decât restul. Eu nu prea ies din casă pentru a prinde puțin bronz.