Într-o mie de bucăți

22.♛ Domnul "ghimpe în coaste"

— Încerc să te salvez? Se apropie de mine, iar eu devin din ce în ce mai iritată.

— Cine ți-a spus că aș avea nevoie de ajutorul tău? Îl sfidez.

— Vrei te rog să te îndepărtezi? N-aș vrea să fiu un suspect în moartea ta.

Îmi dau seama după încrețitura frunții că s-a speriat destul de tare văzându-mă aici, așa că mă retrag puțin. Doar doar să nu creadă idiotul că m-aș arunca de aici.

— Doar ca să știi, nu voiam să mă arunc! Mârâi printre buze, când pășesc câțiva pași în față.

— Nu, doar aveai parte de un moment de reculegere, mă ironizează.

— Dacă chiar te interesează, da! Asta făceam iar tu mi-ai tulburat liniștea, mă rățoiesc. Și ce cauți tu aici?

— Aici lucrez.

— Pe acoperiș? Mă îndoiesc, pufnesc la el nemulțumită cu brațele încrucișate la piept.

Super! Există cineva care îmi încalcă locul special.

— Da, chiar pe acoperiș. Am venit să verific antena pentru că nu merge televizorul, acum dacă mă scuzi, îmi voi vedea de treabă.

— Oh.. Ok, atunci fă-ți treaba, spun pe un ton mai maleabil după care mă trântesc pe perna mea.

— N-am crezut că o fată ca tine ar putea fi atât de înțepată, mormăie cuvintele astea mai mult pentru sine în timp ce își vede de lucru.

— Mă scuzi!?! Fac ochii mari cât cepele, serios chiar mă irită prezența lui.

— Nimic nimic, poți să îți vezi în continuare de treabă sau orice faci tu acolo, flutură din mâini ca și cum n-ar înțelege ce fac aici, apoi își vede de treabă în continuare.

     Aleg să tac. Îi arunc în schimb o privire ucigătoare, n-am starea necesară să mă cert cu el, gândurile mele-s ocupate cu altceva acum.

Ray, s-a întâmplat ceva?

Îi trimit imediat un mesaj. Cred că nervii acumulați mi-au dat un imbold și n-am mai avut răbdarea necesară să aștept un răspuns de la el, așa că am trimis eu.

Nu s-a întâmplat nimic. Mă duc să discut cu Michael despre mama, și apoi vom trece pe la spital să discutăm cu doctorii.

   Ok... Îmi pare rău, sper că va fi bine.

Îmi iau farfuria de mâncare neatinsă și decid să plec.

S-a zis cu momentul meu de liniște!

    Cobor jos și îmi reiau treaba. Preiau comenzile celor două mese care au intrat, predau comanda de mâncare bucătăriei și mă duc să-mi prepar băuturile.

Mai verific încă odată comenzile și încep prin a le pregăti. Am două fresh-uri de portocale și apă plată pentru prima masă, apoi pentru a doua masă două milkshake și.... Surpriza zilei– cappuccino! Nimic mai simplu...
Cu milkshake-ul știu cum stă treaba că-mi făceam de fiecare dată când veneam pe aici, cu capuccino însă... se pare că nu!

Aleg să pregătesc băuturile primei mese și să le servesc până ce voi veni și cu mâncarea. Îmi las carnețelul pe bar și dau fuga să le servesc.

    Bun! Acum va trebui să învăț care-i faza cu laptele ăla...

Îmi spun în minte plimbându-mi ochii prin jur, atunci când mă îndrept spre bar, poate pică vreo minune din cer și învăț și eu odată...