Într-o mie de bucăți

13.♛ Amy cea rebelă

      Nici n-am apucat bine să deschid gura, că în urma mea vine prietenul său Jack și mi-o i-a înainte.

      — Unde bem în seara asta? Întreabă vesel, dar pe un ton care dă de înțeles că n-ar accepta sub nicio formă vreun refuz.

      Amândoi înghițim în sec și facem ochii mari.

      — Um...

      Ray se bâlbâie cu ochii când la mine, când la Jack, căutând un răspuns.

      — Deci? Îl auzim pe Jack întrebându-l nerăbdător.

      — Astă...seară?

      Ray îl întreabă destul de încurcat, înghițind din nou în sec, scărpinându-se în cap.

      — Ce amuzant ești! Acesta îl bate prietenește pe spate, râzând. Normal că astă seară, auzi la el ce mă întreabă...

      Noi doi încă ne privim debusolați.

      — Dacă e vorba de băutură mă bag și eu! Rostește și Denise care deabia ajunsese cu fetele de la toaletă, dar auzise partea cea mai importantă a discuției.

      — Ce? Ce? Băutură? Vreau și eu, o aud pe Lena chicotind.

      — Deci unde mergem? Întreabă Aaron râzând, în timp ce aruncă leneș registrul pe birou și se așează pe un scaun, completând alte foi.

      — Iauzi, cu cât mai mulți, cu atât mai bine, spune Jack.

      Ne întâlnim din nou privirile și de data asta ne zâmbim.

      Caută un răspuns în privirea mea, sau mai bine zis o salvare. E clar că planul lui pentru astă seară era altul și i-ar refuza oricând pe ceilalți. Asta numai dacă și eu doresc același lucru.

      Însă e trecut de ora douăzeci, și eu vreau să îl chinui mai mult, ținându-l în parc pentru mai mult timp, nu o oră-două.

      — Ce ziceți să mergem la noul lounge de pe bulevard? Blue Lounge, au narghilea bună. Îi întreb pe toți, uitându-mă la fiecare în parte și așteptând un răspuns.

      — Hmm..bun, sună bine, spune Jack.

      — Din partea mea, merg oriunde vreți, băutură să fie, râde Aaron.

      — Și noi la fel, fetele mele ridică câte o mână și strigă în cor.

      Îmi întorc privirea spre Ray, iar acesta mă privește mai derutat decât era la început.

      — Da...da. Mergem acolo...mergem. Răspunde după un moment de tăcere, în care doar mă privea ușor încruntat, parcă întrebându-mă din priviri ce naiba tot zic?

      Se apucă să strângă teancul de acte semnate și le așează pe toate sub registru, pregătindu-se încet încet de încheierea zilei.

      — Mă duc să fumez o țigare, ne vedem afară, îl auzim pe Jack, iar ceilalți îl urmează.

      Ray se oprește din tot ce făcea și se uită întrebător la mine.

      — Ești sigură...? Mă întreabă cu un oarecare regret în voce.

      — Oricum nu e ca și cum stabilisem ceva pentru astă seară, flutur o mână în aer ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, apoi mă întind spre biroul lui ajutându-l să strângă actele la un loc.

      — Ahâm...

      — Ce? Îl întreb zâmbind, simțindu-i privirea ațintită pe mine.