Într-o mie de bucăți

6.♛︎ Schimbare la trei sute șaizeci de grade

Următoarea săptămână a trecut ca prin ceață. N-am știut și n-am realizat mai nimic din ceea ce se întâmpla în jurul meu, de parcă nu eram prezentă. Fizic da, dar gândurile mele erau departe cu totul.

Lipsa conversațiilor mele cu Ray, mă dureau cel mai mult. Odată cu pierderea șansei de a avea o relație normală, am simțit că mi-am pierdut într-un fel, cel mai bun prieten. Aveam o prietenie specială, pe lângă încercarea de a avea o relație amoroasă.

Nu pot descrie exact prietenia cu el, pentru că era diferit de prietenia mea cu Denise–pe care o cunoșteam încă din clasa întâi și am fost prietene bune încă de atunci, asta și faptul că e de sex feminin.

O prietenie între două femei e altfel, dar o prietenie între un bărbat și o femeie e cu totul altceva.

El era singura persoană de sex opus căreia îi puteam spune vrute și nevrute. Iar pe el la fel îl simțeam destul de degajat în fața mea.

Am început să mă axez mai mult pe școală, pe care o cam lăsasem deoparte de un timp. Și deja uitasem că în curând vin examenele finale, iar eu nu mă descurc la chimie așa cum ar trebui. O bătaie de cap în plus, pe lângă cele pe care le am deja.

Am început să mă gândesc că de la anul voi începe oricum facultatea, și voi fi departe de tot ce înseamnă Ray. Dar până atunci va trebui să supraviețuiesc.

Mai rezistă câteva luni, îmi zic.

    Încă nu i-am spus mamei că Ray nu mai există în viața mea, deși cred că și-a dat seama când a văzut că nu mai vin târziu acasă și nici nu mai ies chiar în fiecare zi. M-am închis mai mult în mine...

Dar oricât aș încerca eu să ascund stările mele, e în primul rând femeie și simte ce se întâmplă cu mine fără să-i adresez prea multe cuvinte.

Așteaptă sigur momentul când voi veni la ea și voi fi pregătită să vorbesc despre orice se întâmplă, doar că nu cred că va veni vreodată acel moment.

     A trecut o săptămână – grea pentru mine, în care eu și Ray n-am mai vorbit deloc.

Atunci când intru pe Messenger el iese, și invers. Evităm să stăm online în același timp. Eu asta știu sigur că fac, și cred cu tărie că același lucru îl face și el, ar fi prea mare coincidența ca atunci când eu intru online, el să iasă–de fiecare dată.

Mi-e dor de el ... dar de cel pe care îl știam înainte. Nu cel ce s-a dovedit a fi în ultimele clipe. Uneori îmi derulez în minte ultima noastră conversație și nu știu ce să cred. Care este adevărul? Ce simte?

Un om care nu luptă chiar deloc pentru ceea ce își dorește e un om slab. Iar asta mă enervează la culme, nu mă așteptam ca el să renunțe pur și simplu la mine, la noi.

          Azi am făcut curat prin cameră și am găsit parfumul ce i-l cumpărasem lui Ray pentru ziua lui, care urmează în mai puțin de două zile, pentru că ziua asta este pe jumătate dusă.

Cred că aș putea să il dăruiesc tatei acum...

       S-a făcut târziu, aproape miezul nopții și mă învârt pe o parte și alta în pat, încercând să adorm. Dar gândurile nu-mi dau pace.

Ray e omniprezent ... Cum încerc să mai uit de el, viața îmi oferă câte ceva ce-mi duce mintea la el... Iar sticla asta de parfum zace în fața mea și parcă îmi face puțin în ciudă.

Îmi vreau viața mea plictisitoare de dinainte de el, înapoi!

Un gând ce-mi străfulgeră mintea pentru câteva secunde. Nu chiar asta vreau..., dar sigur vreau să numai mă gândesc la el. E prezent în mintea mea și doar dacă dorm–cred că dorm și toate gândurile mele cu referire la el...