Într-o mie de bucăți

16.♛ Un tatuaj pe viață.

Vara începe să-i ia locul primăverii încet încet, iar eu mă bucur că îmi pot scoate rochițele și fustițele de la "naftalină" cum bine spunea bunica.

E joi, deci mergem la emisiunea lui Ray pregătite de o nouă porție de râs și bineînțeles o seară nebună în compania unui pahar de vin roșu.

— O iau pe asta? O întreb pe Denise, arătându-i bluza albă, ce mi se părea că se potrivește perfect cu fusta neagră în stil creion până la genunchi.

— Dacă vrei sa te duci la un interviu la birou, merge perfect. Îmi răspunde ironică în timp ce se apropie de șifonierul meu și caută de zor alte haine.

— Interviu? Birou? Clipesc des din gene privind nedumerită la ea.

— Când ai luat asta? Se uită uluită la una dintre fustele agățate pe umeraș, dar pe care n-am apucat s-o port niciodată.

— Eh, cred că are vreun an și ceva.

— Un an și ceva?!? Și ai ținut frumusețe de fustă încuiată în dulap?!?

— Încuiată nu, râd. Poate să iasă oricând dacă are picioare, continui zâmbind.

— Pe asta o iei, fără nicio discuție.

— Mhm...

— Niciun mhm. Uită-te la ea ce croială frumoasă are! Și mai ales fermoarul ăsta în față de sus până jos, înnebunește orice bărbat!

— Dar eu nu vreau să înnebunesc orice bărbat, râd.

— Doar pe Ray, obraznico.

— Eh, aici ai dreptate. Râd pe sub mustăți și îmi caut o bluziță neagră să se asorteze cu fusta bej pe care m-a convins într-un final să o port.

Ne mai facem ultimele retușuri ale machiajului și ne pregătim să plecăm. Între timp Denise stabilește locul de întâlnire cu Lena și Pam și o zbughim numaidecât pe ușă.

༻♛༺

Ajunși în fața studioului, ne strângem cu toții ca de obicei la coadă să semnăm prezența. Doar că noi ne retragem într-o parte până se semnează majoritatea, abia apoi ne punem și noi în rând.

De data asta, pe lângă Aaron văd că își face apariția și Ray. De obicei stătea bine mersi înăuntru și se prefăcea că are altă treabă doar să scape de îmbulzeala de afară. Nu știu ce plăcere au unii să se semneze primii, se înghesuie să fie acolo în față să fie siguri că sunt scriși.

— Amy, mă strigă Ray pe un ton autoritar, haideți și voi vă rog. Haideți să semnăm că suntem în întârziere, continuă vorbind încruntat și cu ochii în zecile de foi, dar din când în când plimbându-și privirea prin mulțime.

— Ce grăbit e domnul Ray azi, o aud comentând pe Denise, își aruncă țigarea fumată doar pe jumătate și face un pas înainte vrând să se așeze la coadă.

— Unde te duci? O întreb amuzată.

— Păi...nu ne-a chemat? Răspunde derutată.

— Să ne mai cheme și a doua oară, zâmbesc malefic.

— Și mi-am aruncat și țigarea degeaba...

Își aprinde alta și mai bolborosește ea ceva, cum că nu mai pleacă nicăieri până nu își termină țigarea de data asta.