Maleyah - În lumina întunericului

XIX. Visul care odată mi-a aparținut

Ultima săptămână a fost...plictisitoare. Deși am avut o mulțime de lucruri de pus la punct pentru petrecere, am simțit tot timpul că ceva lipsește. Am crezut că ocupându-mi timpul cu altceva, voi reuși să-mi distrag mintea din a se gândi la Kael. Nu a dat niciun semn din momentul în care l-am rugat să oprească mașina, dar poate că e mai bine așa. Până la urmă, nici măcar nu i-a păsat dacă am ajuns cu bine acasă după ce am mers mai bine de cinci kilometri pe jos, în frig. Imediat cum am coborât din mașină, am dat frâu lacrimilor pe care cu greu le-am reținut și am plâns tot drumul până acasă. Poate că acesta a fost motivul principal pentru care am vrut pentru orice preț să nu mă aflu lângă el în acea situație. Nu voiam să mă vadă plângând, să vadă fata răsfățată despre care vorbea cu certitudine acum ceva timp în urmă.

Am crezut că se va întoarce și își va cere iertare, dar, cu fiecare mașină care a trecut pe lângă mine, – și nu era el – mi-am dat seama că nu avea să o facă. Și cel mai probabil nici eu nu aș fi făcut-o, la urma urmei, eu i-am cerut să mă lase să plec de una singură. Așa că mi-am continuat drumul fără să-mi pese că probabil arătam ca o nebună, pe marginea șoselei, cu părul ciufulit și rimelul întins pe față.

Mi-am tot repetat cuvintele lui Kael în minte. Și probabil că are dreptate. Noi doi nu am făcut decât să petrecem timp împreună și să ne atingem de câteva ori, nimic mai mult. Puteam să jur că era ceva mai mult între noi. Poate că m-a derutat felul în care mă privea uneori. Atât de intens, încât simțeam cum îmi arde pielea, deși mă uitam în partea opusă lui. Sau poate momentele în care tremura sub atingerea mea. Au fost rare, pentru că nu se întâmpla foarte des să îl prind cu garda jos.

Chiar și așa, se pare că totul a fost doar în imaginația mea. Fac tot posibilul să-mi ascund durerea într-un colț și să îmi exersez zâmbetul în oglindă, în timp ce aștept limuzina. Mi-am imaginat petrecerea în atâtea feluri, mi-am asigurat până și o portiță de scăpare în caz că îmi pătez rochia, dar nu am luat niciodată în calcul că aș putea fi așa de ziua mea. Nu sunt nervoasă, nici tristă. De fapt, ba da, sunt tristă. Mi-ar fi plăcut ca el să fie aici. Până să-l cunosc, tot ce conta pentru mine era să am o petrecere despre care să audă întregul oraș, iar acum, mi-aș dori ca măcar pentru o secundă, să nu se mai gândească doar la el și să facă cumva să apară. 

Acum, stau îmbrăcată în cea mai frumoasă rochie pe care am purtat-o vreodată și totuși, nu mă simt împlinită. Mi se pare straniu acest sentiment de goliciune ce nu aparține ființei mele. Nu mă reprezintă, dar mă mănâncă pe interior și reușește să-mi umezească colțurile ochilor. Îmi șterg lacrimile cu vârfurile degetelor și inspir adânc aer în piept. Astăzi nu ar trebui să plâng decât de bucurie, dar se pare că oricât de mult ai plănui un eveniment, niciodată nu iese așa cum îți dorești.

În cele din urmă, mașina se oprește în loc, urmată de un claxon și de strigătul puternic al lui Heath. Urlă cât îl țin plămânii un la mulți ani și deschide portiera. Ține o mână la spate și zâmbește.

— Ei? Cum arăt? spun și fac o piruetă, iar cât timp sunt cu spatele la el îmi prefac cel mai bun zâmbet al meu.

— Mai bine de atât nu se putea.

Colțurile gurii i se lungesc până la urechi și se apleacă să îmi depună un sărut scurt pe obraz. Când se dă la o parte, lasă în urmă mirosul parfumului său scump. Îmi prinde bine să am aproape o persoană atât de familiară.

— O să ai nevoie de un bilet de intrare, dă din sprâncene și îmi întinde mâna pe care o avea la spate.

Deasupra palmei sale se află un bilet de invitație desenat. Cuvântul ,,INTRARE'' este cel mai probabil scris de un copil, iar pe lângă el, sunt desenate o prințesă și o coroană uriașă. Emoțiile mă copleșesc fără avertisment când îmi dau seama de faptul că în sală mă vor aștepta sufletele pe care le apreciez cel mai mult de pe lumea asta. Zâmbesc și mă uit la cer, clipind des ca să nu dau frâu lacrimilor ce sunt gata să țâșnească în orice moment.