Maleyah - În lumina întunericului

XVI. Hei, străino!

        — Dă mai tare! țip peste versurile melodiei More than you know.

        — Ești nebună! spune într-un strigăt și se încruntă remarcabil, deși învârte rotița butonului de volum.

        M-am obișnuit să-l ignor când face fețe de genul. Mai are obiceiul de a ofta zgomotos, dar dacă l-aș băga în seamă, ar face mare tam-tam. Așa că aleg să-mi fac de una singură poftele și să-l las să se strâmbe cât vrea.

       Recunosc că ultimele două săptămâni petrecute alături de Kael au fost de vis.. Am fost ori de câte ori am putut la copii și când avea puțin timp liber, ne vedeam pe unde apucam. Astăzi, m-am trezit cu el în fața porții și am avut mare noroc că ai mei nu erau acasă. Nu, încă nu le-am spus și nici nu am de gând să o fac. Nu reușesc să anticipez reacția lor, pentru că până acum nu am pomenit de niciun băiat.

       Blondul mă privește peste ochelari, cu mâna rezemată de ușa mașinii și zâmbește discret, având impersia că nu-l observ dacă sunt atentă la drum. Își bate bărbia cu degetul, iar apoi își drege vocea.

       — Ce-i? spun în timp ce dau muzica mai încet și îl privesc curioasă.

       — Mă gândeam, murmură și își atinge barba cu mâna stângă, iar apoi face schimb cu cea dreaptă și o așează pe volan.

        — La ce? întreb curioasă.

        — Dacă să fac asta sau nu, rostește fiecare cuvânt pe rând, timp în care palma sa îmi acoperă jumătate din picior. Și ce ziceai că ai prima oră? mormăie și mâna sa saltă vreo doi centimetri mai sus, mângâind zona.

       Inima mea tocmai a ratat câteva bătăi. Ultima noastră apropiere de genul a fost în seara expoziției, lucru care nu s-a terminat prea bine. Am să profit de fiecare fărâmă de atenție din partea sa și poate voi reuși să-i schimb percepțiile despre femei. Pentru el, corpul feminin este doar o modalitate prin care poate obține plăcere. Nu mi-a spus niciodată asta, dar sunt mai mult ca sigură că nu gândește deloc diferit. L-am văzut cum ochii îi sclipesc de uimire când desenez alături de copii sau când le aduc cadouri. Mă privește ca și cum bărbații sunt singurele ființe care au sentimente.

       Înghit în sec și mă prefac că îmi aranjez gulerul cămășii, evitând să stau încremenită pe scaun.

        — Ge...geografie, reușesc să spun.

        Degetele sale urcă rapid, fără aprobare spre zona intimă, făcându-mă să icnesc când atingerea sa este din ce în ce mai aproape pe materialul din blug.

       — Nu crezi că ar trebui să fii atent la drum? mormăi neserioasă încercând să-mi acopăr respirația greoaie.

        Deși am ochii închiși și capul lipit de tetieră, pot să-i simt zâmbetul mândru care-i arde pe chip. Mâna sa se oprește la limită, lăsând-o pentru o perioadă lungă de timp acolo, momente în care mi-am pierdut total concentrarea. Stomacul mi s-a întors pe dos, iar buza îmi tremură necontrolat. Nu sunt absolut sigură de ceea ce se întâmplă aici, dar recunosc că nu am nimic împotrivă.

        — Nu-ți face griji pentru mine, tonul vocii îi coboară și își mută degetele pe obrazul meu înflăcărat de rușine, sunt multifuncțional.

        Ceea ce este oarecum adevărat, căci am ajuns la liceu la timp. Dar mă întreb oare, el chiar nu simte nimic? Cum și-a putut păstra concentrarea când eu nu mă puteam gândi la nimic altceva în afară de mâinile sale mișunând pe corpul meu. Dacă aș fi fost eu cea de la volan, cel mai probabil intram în primul stâlp pe care-l vedeam. Sau mai bine zis, nu vedeam.

         — Mhm, mormăi și îmi dau jos centura.

        Mă aplec peste banchetă și îmi apuc rucsacul, ca mai apoi să-l arunc pe umeri. Ies din mașină și pentru câteva secunde rămân blocată în fața portierei pe care am închis-o.

        — Succes la ore! strigă în timp ce calcă accelerația la maxim, iar roțile autoturismului scârțâie pe asfalt.

        Sigur o să mă pot concentra la ore după cele întâmplate. Nici măcar nu sunt în stare să-mi dezlipesc picioarele de pe ciment, darămite să fiu atentă în clasă. Stau și mă gândesc că poate nu ar fi trebuit să-l las să mă atingă, cel puțin nu atât de...personal. Sper și mă rog la bunul Dumnezeu că nu a făcut asta doar ca să-i întorc favoarea. Cred că aș intra în pământ.

        Nimeni nu m-a mai pipăit în acest fel și nu știu ce obligații îmi poate aduce asta. Pot să-mi dau seama că un bărbat are pretenția ca o femeie să le știe pe toate și tot la atâtea să fie bună, dar eu nu l-am obligat să mă atingă în niciun fel. Este total problema lui dacă are impresia că se va ajunge mai departe.

        — Hei, străino! o voce familiară îmi răsună în ureche și tresar involuntar.

        — Heath! spun când îl recunosc. M-ai speriat! suflu aerul pe care-l blocasem în plămâni și oftez ușurată.

        Și deja mă simt prost. Nu mi-a fost de ajuns că m-a văzut călare pe el, acum mi se pare că mă privește ca și cum ar știi unde și cu cine mi-am petrecut timpul în ultima perioadă. Recunosc, am vorbit destul de rar, dar nu Kael a fost în totalitate de vină. Am fost ocupată cu învățatul și cu căminul de copii, plus viața mea personală.

        — Și eu mă bucur să te văd, Minnie, chicotește și mă ia în brațe pe după umeri, obligându-mă să o luăm la pas.

        Îmi rod cuticulele stresată și gândul îmi stă blocat pe imaginea cu el zâmbind mândru. Privesc în gol, ceea ce îl face pe Heath să mă scuture suficient de mult încât să-mi scutur capul și să revin cu picioarele pe pământ.

        — S-a întâmplat ceva? se asigură privindu-mă insistent.

        — Nu, nu, răspund cu întârziere. Ce te face să crezi că s-a întâmplat ceva? îmi mijesc ochii într-ai săi.

       — Ei, nu știu, Mal, dă din umeri și mă eliberează din strânsoarea sa. Poate că ai fost cam absentă în ultimul timp? spune și deschide ușa de la intrarea liceului.

       —  Eu? Cred că ți se pare, râd de umplutură.

        Nu s-a întâmplat nimic cu mine, Heath, doar că blondul s-a apropiat prea mult de mine, fizic, iar eu nu știu de ce să o iau razna prima data. Că totul a fost foarte intim sau că mi-a plăcut? Cum aș putea să-i spun asta? În primul rând, este băiat, unul cuminte și nu știu ce părere va avea despre asta, iar în al doilea rând, m-ar împacheta și m-ar trimite în altă țară cu prima ocazie.

        Dar până la urma urmei, nu-i nimic atât de grav, nu? Așa își manifestă el sentimentele. Asta dacă are.