YOU ARE READING

Maleyah - În lumina întunericului

Romance

Maleyah îl îmbrățișează, el o îndepărtează. Kael mărâie, ea îi sărută cast buzele. Maleyah îl iubește, dar Kael fuge de iubire. Maleyah crede că va avea suficient timp să ia cele mai bune decizii în viață. Dar va afla că viața...

#badboy #compasiune #dragoste #iubire #kael #makael #maleyah #pasiune #poveste #regasire

XVIII. Mă scoate din minți

2.1K 172 31

by Maka3l

by Maka3l

Perspectiva lui Kael:

Oprește mașina. Vreau să cobor.
Oprește mașina. Vreau să cobor.

De ce dracu' era așa calmă când mi-a cerut asta? Trebuia să fie nervoasă, să țipe sau să mă înjure. Preferam oricând asta, în locul tonului neafectat pe care l-a folosit.

Știu că s-a îndrăgostit de mine. O văd în ochii ei, de fiecare când îmi zâmbește. Și, deși mi-am jurat că n-o să las să se întâmple asta, că o să mă retrag înainte ca sentimentele ei să prindă contur, nu pot s-o las.

Dar mă scoate din minți.

Bineînțeles că știam că e ziua ei săptămâna viitoare. De când am cunoscut-o, doar despre asta vorbește. Și chiar aveam de gând să merg la petrecerea ei idioată. Nu că mi-ar face plăcere să fiu înconjurat de snobi, dar știam că dacă nu aș fi mers, ar fi fost tristă.

Nu-mi explic de ce, dar nu vreau să fie tristă de ziua ei.

Însă atunci când am văzut că ea era convinsă de faptul că voi fi acolo, tot sângele mi-a urcat în creieri, fierbând. Nu suntem un cuplu și, cu cât înțelege asta mai repede, cu atât mai bine. Mă atrage, da. Aș vrea să i-o trag, asta-i clar. Dar atât. Am petrecut timp cu ea pentru că, deși mă enervează în cea mai mare parte a timpului, mă simt confortabil în prezența ei. Mă simt eu. Dar de la asta până la a mă lega la cap cu o relație, e cale lungă. Așa că a trebuit să fiu dur cu ea, ca să înțeleagă odată pentru totdeauna că noi doi nu suntem și nici nu vom fi împreună, așa cum își închipuie ea. Nu-mi pare rău pentru ce i-am zis, dar nu pot să nu mă gândesc că am lăsat-o singură, în mijlocul drumului, la câțiva kilometri de casă.

Telefonul îmi zbârnâie de pe scaunul din dreapta, unde l-am aruncat mai devreme. Arunc o privire spre el și, pentru o secundă, sper să fie Maleyah. Nu e ea. E Caden, iar eu n-am chef să vorbesc cu el. N-am chef să vorbesc cu nimeni. Sunt nervos, deși credeam că mă voi calma după ce mă fac înțeles. Lovesc cu putere volanul, înjurând printre dinți. Probabil că după faza asta ea nu o să-și mai dorească să mă vadă.
Iar asta e bine. Ei o să îi treacă în câteva săptămâni, o să mă uite, o să cunoască un băiat bun, iar eu o să-mi văd liniștit de viața mea, așa cum îmi place. Singur.

Asta ar trebui să mă facă să mă simt mai bine. Dar de ce naiba nu funcționează încă?!