Maleyah - În lumina întunericului

XII. Ești un porc misogin!

 — Trebuia să te îmbraci mai bine, suflă ultimul fum din țigară și o stinge sub talpa pantofului său.

— Așa insensibil ești mereu? pufnesc și îmi frec umerii cu palmele.

El mă privește ridicând una din sprâncene, în timp ce părul său se mișcă dintr-o parte în alta, bătut de vânt. Fără nici o urmă că i-ar păsa, își bagă mâinile în buzunare. O șuviță îi apare între sprâncene, iar el o suflă, uitându-se cruciș, îndepărtându-și firele de păr de pe față.

— Nu e vina mea că umbli despuiată, rostește nepăsător, ridicând din umeri.

Urgh! Băiatul ăsta mă scoate pur și simplu din sărite. E imposibil să faci conversație cu el. Da, este frumos, atrăgător și toate cele, dar este din cale afară de enervant.

Îmi înfășor mai bine brațele în jurul corpului și oftez nervoasă, scutur ușor din cap și dau să plec de lângă el, pentru că dacă aș mai sta mult aici, aș degera mai ceva ca un cartof pe timp de iarnă. Trec pe lângă el cu pași apăsați, lovindu-i intenționat umărul și privind doar în față.

Nu am de gând să mă rog de nimeni să îmi fie prieten. Deși nu sunt sigură că acolo l-aș putea încadra pe Kael.

Dar nu apuc să fac prea mulți pași, căci încheietura mâinii îmi este deodată apucată și mă trage înapoi până ce mă izbesc de pieptul lui.

— Unde pleci? vocea îi mârâie, întărindu-și strânsoarea și încordându-și maxilarul.

Arunc o privire fugitivă pe mâinile noastre aproape împreunate și îmi smulg palma chinuindu-mă să scot un icnet plin de dispreț. Nu e așa, nu-l disprețuiesc, dar trebuie să știe bine că mă consider o femeie cu principii.

— Undeva unde mă asigur că nu fac hipotermie, îmi dau ochii peste cap.

— Știu eu un mod prin care te-aș putea încălzi mai repede, rânjește pervers.

— Mă îndoiesc, la cât ești de rece, scrâșnesc din dinți și las sunetul tocurilor mele ce izbesc cimentul să umple tăcerea între noi.

Sunt surprinsă când îi aud pașii liniștiți în spatele meu, spre deosebire de ai mei, care sunt apăsați și rapizi. Mă întorc pufnind și îl fixez cu privirea. Zâmbește cu un singur colț al gurii și își trece mâna prin păr.

— Ce-i?! strig și-mi lovesc lateralele coapselor cu palmele.

— Îți place să te joci cu focul, nu-i așa? întreabă și se apropie calculat de mine.

Eu fac un pas în spate și înghit în sec, fiind intimidată de privirea lui pătrunzătoare.

— Prefer un calorifer, răspund înțepată, încercând să-mi ascund tremurul din voce.

El mai face doi pași spre mine, iar eu mai fac câțiva îndărăt, până în momentul în care spatele mi se lipește de peretele rece al depozitului.

— Fetița lui tati a prins curaj, spune trecându-și limba peste buze.

Parcurge dintr-un pas distanța dintre noi și își proptește mâinile pe zidul din spate, de-o parte și de alta a capului meu. Își lipește bazinul de mine, privindu-mă intens.

Își coboară mâna dreaptă și îmi mângâie cu degetul arătător tâmpla, ca mai apoi să ajungă pe obraz și să-mi dea o șuviță de păr după ureche. Mă gândesc la locurile în care atingerea sa a ars, și îmi imaginez cum pielea îmi ia foc.