Maleyah - În lumina întunericului

XXV. Bula mea de fericire

După ce Kael a plecat, părinții mei s-au ținut de cuvânt și am luat masa împreună. Cina a fost liniștită și plină până la epuizare de impresiile amândurora despre conferința la care au luat parte. Nu e ca și cum puteau să mă facă să mă simt mai în plus de atât. Totuși, am zâmbit ori de câte ori mi se adresau, iar, la final, am urcat spre camera pianului. Pentru câteva ore m-am închis acolo, compunând cu mirosul lui încă prezent în cameră și m-am prefăcut că nu-i simțeam încă respirația care îmi transmitea fiori pe șira spinării. Am reușit să mai retușez puțin din început și am continuat cu notele până la jumătatea melodiei. Kael a fost o adevărată sursă de inspirație. Imediat după am adormit frântă, știind că urma ca de dimineață să merg la absolvire. Acum puțin timp m-ar fi bucurat enorm sfârșitul ultimului an de liceu, dar timpul a trecut, iar eu încă nu știu la ce facultate voi da. În momentul de față asta a devenit o problemă și pentru mine, deși eram mai mult decât sigură că îmi voi putea găsi vocea înainte de încheierea anului. Părinții mei nu m-au mai presat de mult cu asta, dar presimt că va fi o discuție după sfârșitul zilei de astăzi.

Sunt îmbrăcată în hainele specifice unei absolviri, lângă Hayley și Heath în spatele scenei. Ce-i drept, sunt emoționată. După vacanța de vară, Heath va pleca și mă va lăsa singură. Știu că vom vorbi cât de des va putea, dar nu voi mai avea posibilitatea de a da buzna la el în casă ori de câte ori am chef sau invers. Nu va mai fi aici să îmi ofere o îmbrățișare când voi avea nevoie și nici nu mă va mai putea opri din a face prostii. De restul nu îmi va fi atât de dor, Hayley face facultatea aici, mulți nu vor să facă facultate, iar cei față de care nu am niciun interes, pleacă în în străinătate. Poate asta este o ocazie să mă apropii de o fată, căci Hayley e singura prezență feminină plăcută din viața mea. Lucrurile între ea și Caden merg destul de bine, deși n-aș fi pariat pe asta având în vedere că cei doi băieți sunt prieteni. Aș fi putut să jur că nici el nu era interesat de o relație. Dar se pare că într-un final aparențele chiar înșală.

— Și? Caden e aici să te susțină? chicotesc și îi dau un cot ca să îi atrag atenția.

Își scufundă fața în palme și dă agitată din picioarele care sunt acoperite de rochia care aproape atinge pământul. Își lasă mâinile pe lângă corp și oftează. Pot să îmi dau seamă că este îndrăgostită până peste cap după roșeața care îi colorează obrajii.

— Da. Și încep să cred că mai bine nu venea, se bosumflă.

— Ce? De ce spui asta? mă întorc cu totul spre ea și îi prind umerii cu palmele. E aici pentru tine, e tot ce contează.

Dă din umeri, iar colțurile ochilor i se inundă. Îmi duc două degete sub ei și o oblig să se uite în sus.

— Nu îți strica machiajul. E o zi frumoasă, Hayley.

Aproape cred ceea ce spun. Mi se pare de-a dreptul plictisitoare. Deja știu tot ce se va întâmpla. Vom lua premiile, vom face câteva poze, părinții noștri vor fi în lacrimi, iar la final, ne vor lăsa să plecam unde vrem pentru a sărbători. Totuși, ea pare foarte stresată.

Heath se mișcă de pe un picior pe altul, semn că se simte incomod să asiste la discuția noastră. Nu am scăpare pentru el, nu avem unde să plecam și nici el. Din moment în moment, următorul nume strigat poate să fie al unuia dintre noi.

— Părinții mei sunt și ei aici și tare mi-e frică că o să iasă un dezastru, spune și își înghite un suspin.

Mă dau un pas înapoi și o privesc încruntată. De ce ar ieși un dezastru?