XXVI. Nu departe

1.2K 122 9
                                    




După ce am ajuns acasă și ne-am bucurat că ai mei nu ajunseseră încă, Heath m-a sfătuit că cel mai înțelept ar fi să nu exagerez cu aranjatul. Așa că atunci când am intrat în cameră îmbrăcată într-un training larg și un coc strâns deasupra capului, prietenul meu a zâmbit satisfăcut.

— Zici că sunt un sac de cartofi, glumesc și îi dau un bobârnac pe frunte, iar acesta cade teatral pe patul din spate.

— Asta era și ideea, Minnie. Ziua nu vă puteți vedea? De ce trebuie să lipsești de acasă?

Se ridică și se așază cuminte pe marginea saltelei, cu coatele sprijinite de genunchi. Îmi dau ochii peste cap și culeg din șifonierul pe care abia ce l-am deschis, o pereche de blugi negri, un tricou simplu alb și o geacă de piele. Sigur va veni cu motocicleta și am arăta bine amândoi îmbrăcați asemănător. Închid ușa dulapului și cu doi pași înainte să intru în baie, Heath vorbește din nou:

— Adică pe bune, Mal, spune și vine spre mine, iar eu mă rotesc cu fața la el. Nu crezi că își dorește altceva de la tine? ridică o sprânceană și îl împing în ciuda imaginilor care mi-au trecut prin față.

Deși eram la fel de implicată în acel sărut de la expoziția tatei, trebuie să recunosc că sărise calul. Totuși, de atunci nu au mai existat incidente de genul. Abia dacă m-a mai sărutat, d-apoi să încerce să facă alte lucruri.

— Heath, te iubesc, jur că da, dar nu trebuie să îți faci griji pentru mine. La asemenea lucruri e nevoie de participarea amândurora și dacă nu vreau, nu o să se întâmple. În regulă?

Dă din cap, vizibil neconvins. Mă ridic pe vârfuri înainte să îi sărut obrazul și să intru în baie ca să mă schimb. Oftez și îmi proptesc palmele pe marginile chiuvetei, analizându-mă în oglindă. Îmi aplic liniștită o cremă de hidratare pe față, apoi rimelul și chiar atunci când urma să mă dezmeticesc ca să mă îmbrac, telefonul pe care l-am lăsat pe etajeră cu câteva minute în urmă, vibrează. Kael e cel care sună. Îl apuc rapid între degete și atunci când răspund, acesta se închide. Ce vrea să însemne asta? Ies ca o furtună din încăpere și mă uit pe geamul din camera mea de unde pot vedea motocicleta lui.

— Oh, rahat, șoptesc.

Înainte ca brunetul să mai spună ceva, o zbughesc numaidecât pentru a termina ceea ce am început. În mai puțin de două minute sunt gata, iar când iau tot ce trebuie cu mine și intru în cameră, îl văd pe Heath cum privește prin geam încruntat.

— Haide, spun și îl apuc de braț.

Îl târăsc în fuga mea pe scări și fac o singură oprire la parfumurile mamei unde îmi dau seama că insist abia atunci când prietenul meu tușește gălăgios. Mă întorc cu fața la el și mă lipesc de ușă. Cuta dintre sprâncene e încă acolo, dar tace din gură, deși ar prefera să știe ce încerc să fac. Încerc să îmi recapăt respirația ca să nu mă audă Kael gâfâind imediat ce ajung lângă el. Doamnele se lasă așteptate. Încep să dau din picior de plictiseala, iar Heath mă imită.

Cel mai probabil a trecut numai un minut de când mă las așteptată, dar s-a zis cu răbdarea mea. Deschid încet ușa, iar când acesta mă vede, zâmbește cu un singur colț al gurii. Ochii săi strălucesc cu ardoare, semn că am făcut decizia potrivită în legătură cu vestimentația mea. Pieptul acoperit de un tricou alb, se ridică și cade cu respirații rapide. Știam că o să arătăm asemănător, dar nu aș fi jurat în veci că o să fiu ca o a doua versiune a lui în variantă feminină.

Chiar și așa, când crețul închide ușa după el, orice urmă de fericire de pe chip său, dispare.

— Ai grijă de ea, mârâie Heath cât timp îl țintește cu degetul. Mă suni când ajungi, Minnie, spune și mă ia în brațe, ca mai apoi să mă sărute pe frunte și să se răsucească pe călcâie.

Maleyah - În lumina întunericuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum