Capitolul 7.

6.7K 523 46
                                    

*scuze pentru eventualele greseli de scriere*

Trec in liniste pe langa incaperea unde mama si tata luau inca masa cu Luke, razand probabil de toate povestile lui legate de nou lui gradinita. Niciodata nu i-a placut la gradinita, se bucura de faptul ca mai are doar un an pana incepe scoala, insa nu realizeaza cat de norocos este. Va realiza curand, iar atunci se va opri din a mai spune cum montri din dulapul lui il vaneaza cand merge pe hol sau cum invatatoarea ii pune otrava in mancare.

Imi trag fermoarul hanoracului si ma grabesc sa deschid usa, invartind cheia in broasca. Apas pe clanta si deschis usa, iesind din casa, tragand de usa in urma mea cu piciorul. Aceasta se inchide si multumesc celui de sus ca tata si-a adus aminte sa schimbe ialele de la usa ca sa nu mai scartaie. Si va a curatat usa de vopseaua veche si a vopsit-o ca noua, iar acum arata cat de cat decenta. A spus ca o va schimba la un momendat, dar la cate are de schimbat cu adevarat, nu stiu daca o va face prea curand.

A spus ca firma lui are un sediu si aici asa ca a fost destul de usor sa se mute si din fericire, a primit doua sau trei saptamani de concediu pentru a se ocupa de casa, ceea de e un lucru bun, dar si rau pentru ca inseamna ca va sta mai mult pe acasa si ne va putea lua la rost ca nu il ajutam sa termine mai repede.

Cobor treptele din fata casei, varandu-mi mainile in buzunare, luand-o pe alea din curte, spre masina. Afara s-au aprins felinarele, insa inca se mai disting la departare culorile apusului. Scot din buzunar cheia si ma duc in stanga masinii, punand cheia in mica broasca si rasucesc, deschizand masina. Scot cheia si o pun in buzunar, repezindu-ma sa deschid usa din spate. Ma urc pe bancheta din spate uitandu-ma in jur, insa nu o zaresc. Ma plec pentru a cauta-o sub scaunul din dreapta, bagand mana dedesupt, insa nu gasesc nimic. Ma mut in partea dreapta a banchetei, cautand sub scaunul soferului, insa nici acolo nu gasesc nimic. Enervata, ies din masina si ma duc sa caut la bord cartea. Oftez frustrata cand nu gasesc decat o harta, o pereche de ochelari, actele masinii si un pachet de tigari de care nu aveam sa intreb. Inchid usa si trec prin fata masinii, vrand sa inchid masina. Invart cheia in brosca si astept sa aud un zgomot. Oftez si scot cheia, punandu-mi-o in buzunarul hanoracului. Raman cateva secunde cu privirea atintita in geamul masinii si mi-o ridic brusc, privind in stanga si in dreapta fara motiv.

Zaresc in partea dreapta ceva negru si imi intorc privirea intr-acolo, insa pana sa ma uit mai bine, umbra dispare, facandu-ma sa ma incrunt. Privesc insistent copacul de vizavi de unde se vazuse persoana, insa decid ca a fost probabil doar vecinul care a aruncat gunoiul asa ca ma intorc in casa, inzhizand usa in urma mea.

"Am gasit." tresar cand il vad pe Ryan in fata mea, tinand cartea ridicata in mana dreapta.

"Bine." apuc, destul de rapid, cartea din mainile lui, facandu-l sa se incrunte putin surprins. Trec de el fara sa fac vreun contact vizual, indreptandu-ma spre scari si urcandu-le in graba. Fug spre camera mea, lasand usa intre-deschisa, nepasandu-mi daca Ryan sau Luke ar veni in camera. Ma trantesc in pat, strangand din dinti atunci cand am auzit cum scartaie.

"Deschide-o pe la pagina 47." imi intorc capul spre usa, auzindu-i vocea lui Ryan, acesta tocmai intrand in urma mea. Deschid cartea, incepand sa rasfoiesc pana gasesc pagina respectiva. Ochii mei se plimba pe numerele paginilor, pana cand dau de ea, incepand sa vizualizez paginile 46 si 47 fara sa citesc ceva concret.

Elizabeth Willson, fica mijlocie a primei generatii, fica lui Daniel Willson si Tamara Roydman. Al 4-lea copil nascut pe data de 19 decembrie in anul 1754, sub ec...

"Te superi?" ridic o spranceana, observandu-l pe Ryan cum, cu mainile in muzunare si o pozitie foarte relaxata, ma priveste insistent in timp ce citesc.

"Da-mi mie." nici nu apuc sa ii raspund ca se repede peste pat, apucandu-mi cartea si trangandu-mi-o din maini. Imi ridic ambele sprancene, vrand sa ma aplec dupa cartea din bratele lui Ryan care s-a pus pe marginea patului. "Ce nai..." nu termin sa injur pentru ca acesta incepe sa citeasca, intrerupandu-ma.

Chains [H.S.]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum