Capitolul 26.

1.6K 174 55
                                    

**Inainte sa incep acest capitol. Am o intrebare pentru voi. Cine a vazut Dunkirk? Am murit, recomand. Si daca tot vorbim de filme despre al doilea razboi mondial. Uitati-va la Jocul codurilor. Un alt film genial despre adevaratul razboi. **

Drumul spre casa a fost tacut. Harry fusese de acord sa ma duca acasa in mijlocul noptii. Nu inainte sa verifice daca totul era in regula cu masina lui Ryan. O nestemata veche, l-am putut auzi pe Harry vorbind cu prietenul sau de la reparatii. A spus ca masina fusese remorcata dupa aproape patruzeci de minute de la momentul accidentului. Harry mi-a marturisit ca acest prieten de al lui fusese un coleg din facultate al tatalui sau si ca facea reparatii din orasul apropiat de noi. A mai spus ca l-a rugat sa nu-i schimbe botul sau piesele daca nu este necesar. Acesta l-a asigurat ca se va ocupa doar de masina asta pe tura lui si spera ca o va termina pana in dimineata urmatoare, inainte sa o vada ai mei. Cat despre permis, Harry a spus ca va vorbi cu fostul logodnic al surorii lui care lucreaza la politie in San Francisco. A spus ca se va depune o cerere pentru trimiterea permisului in departamentul sau pentru confiscare. Am vrut sa-i multumesc, dar in schimb doar l-am aprobat din cap.

Stateam cu capul lipita de geam si ma uitam in gol la felinarea de pe partea dreapta a strazii, cum fugeau in spatele masinii din pricina miscarii. Crede-am ca sunt mai puternica de atat, dar adevarul era ca nu ma simteam deloc puternica. De fiecare data cand inchideam ochii vedeam sange.

Harry a oprit brusc masina in partea unei benzinariei non stop. A oprit motorul si s-a dat jos, intrand in benzinarie. Isi varase mainile in buzunar, ceea ce m-a facut sa-mi dau seama cat de inghetat erau mainile si picioarele mele. Am oftat asteptandu-l. Ma uitam la petele de benzina care se scursesera pe cimentul de langa intrarea in benzinarie. Un lichid negru. Gandul m-a facut sa tresar, stomacul facandu-mi-se chem. Doamne, este real? Fusese reala? Atingerea aceea, sangele acela negru? Visele mele, preveneau asta? Mi-am strans picioarele la piept, incolacindu-mi mainile in jurul genunchilor. Ma durea capul si mi-era atat de frig. Incepusem sa tremur. Mi-am inchis ochii, expirand aer cald in spre pieptul meu. Am cascat, incercand sa-mi focusesem atentia pe altceva. In mintea mea se tot derulau secvente din jurnalul lui Harold. Fie ca focul sa te aiba in paza. Am cascat din nou, gandindu-ma la cat de bine ar fi fost sa am o patura. Sa fie cald.

Am tresarit ca arsa cand am simtit o lovitura in geamul pe care sa sprijineam. Harry imi striga numele facandu-mi semne sa deschid usa. M-am strambat ca un copil abia trezit din somn. Am cascat, chinuindu-ma sa ridic tamburusul care bloca usa pentru a o deschide.

"La naba, Ev'." l-am auzit pe Harry cum injura, imeditat ce usa de deschise, acesta tragandu-ma afara. "Opreste-te!" s-a rastit ordonandu-mi. M-am incruntat neintelegand la ce se refera. Apoi mi-am mutat atentia, privind de jur imprejur. Flacara mi-a captat atentia, facandu-ma sa mi maresc pupiele speriata. Benzina de pe asflatul inghetat pur si simplu luase foc, o flacara puternica incepand sa arda. Harry tipa la mine sa ma opresc, dar era imobilizata. Nu intelegeam ce se intampla, nu intelegeam ce faceam. "Eveline, trezeste-te." mi-am spus, apucandu-ma de barbie si mutandu-mi capul spre acesta. Ma privirea speriat cu subinteles. Il priveam la fel de speriata, incercand sa si dea seama ca nu controlam eu asta. Nu puteam sa vorbesc, era in soc. Ne uitam amandoi la flacara care continua sa arda, ridicandu-se tot mai mult.

L-am putut auzi pe Harry cum a injurat, dandu-mi drumul. N-am putut sa fiu atenta unde disparuse, fiind prea atenta la focul din fata ochilor, dar nici nu a fost nevoie pentru ca Harry se intorsese alergand aproape de el. A aruncat asupra lui un material care semana cu o camasa, apoi a calcat-o in picioare. Focul se oprea, iar eu priveam cu ochii umeri cat cepele toata scena, sperand ca tipul de la casa nu se va intoarce sa vada ce se intampla. Dar prea tarziu, tipul iesise tipand la noi. Am inghitit in sec, ramanand blocata. M-am uitat la Harry acesta spunandu-mi sa ma urc in masina. Dar am ramas nemiscata.

Chains [H.S.]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum