Chains [H.S.]

Capitolul 13

Coboram in graba scarile, oprindu-ma brusc la capatul lor, ciulind urechile. Il puteam auzi inca de aici cum vorbeste la telefon. Am oftat si m-am indreptat spre bucatarie, impingand de usa lenesa. Imediat am dat de privirea lui, Ryan tresarind usor atunci cand m-a vazut, fiind surprins. Am zambit usor si am trecut pe langa el, asezandu-ma pe unul dintre scaunele de la masa. Mi-am pus coatele pe masa si mi-am lasat capul sa se sprijine de ele, inchizandu-mi ochii.

"Da. S-a trezit." spune tare, cat sa ma faca sa ma stramb usor din cauza tonului mult prea ridicat. "Da, pai de fapt ea e chiar aici, langa..." mi-am ridicat capul brusc, privindu-l cu ochi mari, acesta oprindu-se din vorbit, confuz. Am inceput sa dau din cap negativ si sa gesticulez ca o nebuna, in timp ce acesta se stramba nestiutor.

"Da, da, sunt inca aici." spune cu rapiditate, ducand telefonul mai aproape de ureche. "Ce?!" intreaba. "Oh, da, Eveline. Ea, pai, erm..." se uita din nou la mine, eu incepand din nou sa dau din cap si sa il privesc dur, sperand ca ma va intelege intr-un final. "Ea tocmai a plecat." oftez usurata, auzindu-i raspunsul. "Da, pai probabil s-a dus sa faca un dus. Cred ca te va suna ea mai tarziu." contiua sa vorbeasca, intorcandu-se spre aragaz, in timp ce eu m-am intors la dormitatul meu, de data aceasta, cu capul pe masa.

Nu sunt foarte atenta la discutia lui Ryan, insa l-am putut auzi cum si-a luat la revedere de la ai nostri si s-a repezit sa se aseze pe scaunul din fata mea. Am oftat, ridicandu-mi capul de pe masa. Incercam sa imi deschid ochii, insa lumina din bucatarie era mult prea puternica asa ca m-am multumit sa il privesc printre gene cum invartea cu ajutorul degetelor, telefonul pe masa. Daca nu ma insel este ora opt dimineata si in mod normal l-as ucide ca m-a trezit la ora asta din cauza conversatiei lui mult prea zgomotoasa, insa am nevoie de el si mai bine ca m-a trezit.

"La cat aveti antrenament?" intreb, atragandu-i atentia. Isi ridica o spranceana, ridicandu-si privirea asupra mea. Se lasa pe spate, sprijinindu-ne de spatarul scaunului si da din umeri aproape fara sens.

"Opt juma'. Depinde." raspunsul sau m-ar face in mod normal sa imi dau ochii peste cap, insa de data asta doar am inspirat adanc.

"Depinde? Am nevoie de o ora, Ryan." ma ridic in picioare, punandu-mi mainile pe mana, gasindu-mi echilibru in ele. "Concreta." spun serioasa aplecandu-ma usor peste masa.

"Pai nu stiu." se grabeste sa imi raspunda, ridicandu-si mainile la nivelul pieptului in semn de nevinovatie. Inchid ochii, clipind lung, si rasuflu, mutandu-ma catre aragaz. In drumul meu, apuc cana care se afla pe tejghea, iar apoi ridic ibricul care incepuse sa fluiere incet, turnandu-mi cafea, Ryan continuand sa vorbeasca. "In caz ca ai uitat toti au fost aseara la o petrecere. Niciun idiot mahmur nu s-ar trezi mai devreme de zece."

"Daca antrenorul a spus la opt si jumatate, sunt sigura ca ceilalti vor fii acolo la opt si jumatate, maxim noua." ma intorc pe varfuri, punandu-i in fata cana cu cafea. Acesta ma priveste confuz pret de cateva secunde, dupa care ridica cana.

Dupa cate inghitituri lasa cana jos. "Ma rog. De ce intrebi?"

"Pentru ca tocmai am gasit modalitatea de a te revansa." raspund cu un zambet strans pe buze.

"Nu vorbeam serios cu raman dator." spune serios, ceea ce m-a facut sa chicotesc.

"Stiu, dar am nevoie de tine." aprob.

"De ce?" apuca din nou cana de toarta, luand-o inca o gura de cafea. "Cu ce, mai exact?" se rectifica.

"Vreau sa ma intorc in casa lui Harry in timp ce el este la antrenamente." spun inocenta, asezandu-ma inapoi pe scaun, neuitand sa adaug un zambet dulce.

"Harry?" intreaba confuz.

"Styles." ma corectez, raspunsul meu l-a facut pe Ryan sa se incrunte, iar apoi sa dea din cap aprobator.