Chains [H.S.]

Capitolul 17

Ai de-a face cu un criminal in serie.

Harry Styles, arestat in toamna lui 2012, ancheta familiei sale, manipulare, masumalizare, piste false, criminal in serie, "nu pentru viata mea ma tem", "stai departe de mine".

Toate informatiile au venit ca niste flash-uri extrem de rapide, toate amanuntele si datele trecandu-mi parca prin fata ochilor. Respiram greoi pe gura, aerul intrand si iesind de doua ori mai repede decat in mod normal. Inima a iceput brusc sa bata din nou de arca mi-ar sari din piept, un fior rece trecandu-ma pe sira spinarii facandu-mi pielea de gaina, degetele incepand sa mi se furnice pe biletelul pe care il tineam. Am tresarit speriata cand soneria s-a auzit dintr-o data, facandu-ma sa ma intorc spre usile claselor care incepusera sa se deschida, iar gloada de adolescenti zgomotosi si-au facut aparitia in hol, parca intr-o secunda. Nu realizam ca stateam paralizata, holbandu-ma intr-un punct mort, pana cand mana Lenei mi-a aparut in fata ochilor, facandu-ma sa tresar si sa clipesc rapid. Pierdusem notiunea timpului. Totul se petrecere mult prea repede si parca mintea mi se oprise. Nu reuseam sa leg doua cuvinte, nu puteam sa ma concentrez pe absolut nimic. Nu ma pueam gandi la absolut nimic, imi simteam buzele cum tremura spre a incepe sa ma balbai insa cuvintele nu voiau sa imi paraseasca gura. Auzeam zgomotote in jurul meu, mult prea multe zgomote, printre care si vocea Lenei, insa nu puteam distinge ce voia sa-mi spuna. Am incercat sa ma focalizez pe ea insa efectiv ma puteam sa fac absolut nimic, de abia ma puteam misca. Eram in soc.

"Eveline?" mi-au auzit numele clar si raspicat, parca dintr-o data incepand sa procesez ce se intampla in jurul meu. "Esti inregula?" m-am folosit de acea voce pentru a ma concentra si mi-am inchis ochii inspirand adanc. I-am redeschis, indreptandu-mi atentia spre persoana careia i-am auzit vocea, observandu-l de prin multime cum se apropie grabit de mine. Parea ingrijorat si singurul lucru pe care am reusit sa il fac era sa-i zambesc.

"Esti okay?" a repetat intrebarea odata ce a ajuns in dreptul meu, uitandu-se socat la incheietura mea infasurata intr-o batista veche. Nu i-am raspuns si mi-am intors atentia spre Lena care ma privea cu gura intre-deschisa, incruntandu-se si miscandu-si sprancenele confuza. I-am zambit cu subintelesca totul e okay, aceasta ridicandu-si sprancenele mimand o fata de cum asa. Am vrut sa ii raspund insa un icnet de durere mi-a parasit gura prea rapid si m-a facut sa strang din ochi, Conall apucandu-mi prea brusc incheietura.

"Ce ti s-a intamplat? Esti bine?" s-a grabit sa ma interogheze parand socat si foarte ingrijorat de starea mea.

"Erm..." m-am balbait muscandu-mi buza, strangandu-mi pumnul drept in care inca se mai afla biletelul si mi l-am dus la ceafa scarpinandu-ma usor cu unghiile. "Eu..." am vrut sa ma explic insa vocea Lenei m-a oprit, facandu-ma sa ma uit spre ea.

"Eu, erm, va las. Dar sa stii ca dupa Conall urmez eu cu interogatul." a glumit facandu-ma sa chicotesc apoi ne zambeste usor stanjenita facand cativa pasi in spate, aratandu-ne cu mana ca se indreapta in spre fetele care se stransera la cateva dulapioare mai incolo, aproape de coltul holului. Am mimat rapid un scuze pe buze, iar aceasta a inteles pentru ca a dat foarte subtil din cap. "Ne vedem Eve." mi-a facut cu ochilui, apoi s-a intors cu spatele nu inainte de a-si lua la revedere rapid de la Conall, acesta zambindu-i.

"Ce ti s-a intamplat?" sa grabit sa ma intrebe pe un ton serios, imediat ce Lena s-a intors, facandu-ma sa chicotesc din cauza privirii cu care ma trata aducandu-mi aminte de tata cand ne intorceam eu cu Ryan de la petreceri anul tecut. Mereu veneam atat de beti acasa, incat parca eram drogati. Cel putin Ryan mereu era asa.

"Nimic serios." i-am zambit incercand sa il linistesc, sa nu icnesc cand mi-am retras incheietura din mainile sale. Mana incepuse sa mi se furnice si sa ma intepe insa am ignorat asta, concentrandu-ma pe conversatia noastra.