Chains [H.S.]

Capitolul 19.

Au trecut doua saptamani. Au trecuta doua saptamani...

Doua saptamani de cand Lena ma ignora, doua saptamani de cand Ryan pleaca cu masina aproape mai mereu inainte mea, obligandu-ma sa merg pe jos, doua saptamani de cand Styles nici macar nu prea mai trece pe la ore, doar din cand in cand la cate 2-3, apoi dispare. Doua saptamani de cand nu mi-a mai adresat nicio vorba, de cand nu mi-a mai aruncat nicio privire. Doua saptamani de cand am lasat-o balta. Am lasat absolut totul balta.

Tresar usor,  clipind in momentul cand aud clopotelul sunand, facandu-ma sa ma trezesc din visarea mea privind in gol spre Lena care se afla de partea opusa a clasei cu capul aplecat, citind una dintre cartile ei vechi adunate de prin biblioteca. Aceasta si-a asezat semnul in carte si a inchis-o, ridicandu-se de pe scaun si indesand-o intr-o geanta din piele neagra. Am oftat si mi-am apucat cartile de pe masa si m-am ridicat vrand sa ma indrept spre usa, insa am tresarit din nou speriindu-ma cand dintr-o data cineva imi blocase calea.

"Oficial weekend, ha?" mi-am ridicat privirea, intalnind-o pe cea a lui Conall. Acesta imi zambea larg si plin de caldura, atat de relaxat si entuziasmat in acelasi timp pentru terminare orelor. Nu am reusit decat sa aprob usor din cap si sa ii zambesc fad, lasandu-mi privirea in jos. Am dat sa trec de el si mi-am continuat drumul spre usa, Conall urmandu-ma in liniste pana la dulapul meu unde mi-am lasat cartile si mi-am apucat jacheta si ghiozdanul. Am luat-o amandoi spre masina pentru ca in ultimele zile, Conall m-a vazut mergand pe jos acasa si s-a oferit sa ma duca el acasa cu masina avand in vedere ca locuiam in drumul lui. Nu am apucat sa vorbim mai nimic, eu ramanand tacuta si concentrandu-ma la casele care se iveau pe partea dreapta a strazii, insa cam pe l-a jumatatea drumului Conall mi-a atras atentia.

"Si ai vreun plan pentru diseara?" m-a intrebat, avand privire atintita drept in fata.

"Nu chiar." am raspund atat de incet incat la finalul propozitiei a trebuit sa imi trag vocea. Acesta a facut o pauza in vorbire, ramand in liniste pret de cateva secunde bune.

"Hai cu mine in oras atunci."

"Ca o intalnire?" m-am trezit intreband, fara sa mi dau seama.

"Nu, sigur ca nu." aproape ca a ras, un suras mic, insa destul de puternic incat sa ma faca sa imi para rau ca am intrebat dandu-mi impresia ca am inteles gresit invitatia. "Vreau doar sa ne distram." a dat din umeri zambind. "Sa te distrezi, mai exact. Nu ai parut prea okay azi, probabil ai avut o saptamana grea." s-a corectat, facandu-ma sa trag adanc aer in piept si sa suspin in soapta intorcandu-mi privirea spre geam.

"Da, presupun ca am putea iesi." am raspund sec, parca in ultimul sictir, simtindu-ma jenata ca nu am puterea sa ii raspund altfel insa ma simteam obosita.

"Haide, o sa ne distram. Nu mai fi asa de posaca." vocea lui avea un ton destul de apasat la inceputul frazei, ca si cand voia cu disperare sa las garda jos si sa ii accept oferta, insa spre final, tonul vocii i s-a domolit, aruncandu-mi spre final o privire trista

"Posaca?" am pufait amuzata de acest cuvant destul de neobisnuit si foarte rar folosit de adolescentii din ziua de azi. L-am auzit razand infundat si mi-am intors privirea asupra sa fix in momentul in care acesta a tras masina pe dreapta, oprind motorul.

"Da. Haide, Eve. Ai incredere in mine, ne vom distra." si-a pus atentia asupra mea si m-a privit insistent, facandu-ma sa ma incrunt initimidata. "Ai incredere?" m-a intrebat, luand-o prin surprindere, raspunsul meu venind usor cu intarziere, mai mult ca o intrebare decat ca un raspuns afirmativ.

"Da?"

"Poftim?" a pufait de parca nu m-ar fi inteles.

"Da." am repetat.