Chains [H.S.]

Capitolul 33.

Imediat dupa identificarea masinii, am fost condusa intr-o camera inchisa, izolata fonic, cu pereti oglinda. Am presupun ca aici se afla unde dintre camerele interogatorii. M-am speriat atunci cand un ofiter necunoscut mie in ultimele trei sferturi de ora, a venit si mi-a luat amprente. La inceput am pus intrebari si m-am razvratit pentru a afla raspunsuri, insa tot ce mi-au spus a fost ca este vorba de un simplu protocol si nimic mai mult. Voiam atat de mult sa cred asta, insa nu eram atat de naiva. N-am putut sa nu il las si nici nu am vrut sa para ca am ceva de ascuns, am colaborat cu toti cei care au intrat in camera si mi-au pus diferite intrebari. Nimeni nu a pomenit nimic de parintii mei, iar eu nu am vrut sa mai intreb daca este nevoie sa ii chem. Am ramas singura in acea camere 15 min inainte sa vina un ofiter si sa ma verifice daca am nevoie la baie sau daca vreau ceva de mancare. I-am cerut un pahar cu apa, iar acesta a ramas cu mine pana l-am batut. Si el imi pusese intrebari legate de scoala, familie, daca mai am frati. Mi-au luat telefonul cu mult inainte de a verifica masina. Mi-au spus ca nu am voie sa umblu pe el in decursul acestui proces, fapt ce m-a nelinistit. In momentul in care seriful Mutten a observat ca sunt destul de sceptica atunci cand mi se cere telefonul, m-a asigurat ca acesta va fi pus intr-o punga sigilata si ca nimeni nu ca umbla la el fara un mandat. A ras crezand ca si eu o voi lua ca pe o gluma. Dar sub acel sarcasm, am simtit o unda de adevar si am luat-o ca pe o averizare chiar daca am zambit la glumita sa.

Peste nici macar o ora de asteptare au venit rezultatele amprentelor. Nu stiam initial despre ce era vorba pentru ca mi-au spus ca este vorba doar de un protocol standard. Dar nu eram atat de proasta incat sa nu ma prind ce voiau ei de fapt. Stiam ca voiau sa verifice daca exista urme de amprente in interiorul masinii. Totusi nu ma speriasem pentru ca pana la urma nici nu ii vazusem masina lui Greg in acea noapte, dar altminteri sa fi atins masina. Si am fost destul de linistita in decursul acelei ore foarte lungi, pana cand seriful insotit de un alt ofiter vizibil cu grad mai inalt decat cel care imi adusese apa si statuse cu mine de vorba, au intrat cu un plic in mana. Seriful s-a asezat la masa, pe scaunul din fata mea, asezand plicul pe masa. Am strans din dinti, ramanand cu privirea fixata asupra plicului sigilat. Mi-am auzit inima cum batea in momentul in care acesta l-a deschis. Apoi am putut simti cum s-a oprit brusc cand am auzit cuvintele aspre ale domnului serif.

"Eveline Willson, ramai sub arest pentru distrugerea unui inscris sub semnatura privata." iar atunci am simtit cum un ac subtire, dar sigur, mi-a infipt in inima, injunghiindu-ma din plin. Am ramas muta, in plin soc, incercand sa procesez ce tocmai auzisem. Sa fie asta razbunare?

Am vrut sa intreb cum, de ce, ce se intampla si cum pot sa plec acasa, dar nici nu a trebuit. Peste nici cateva secunde de la acuzatia primita, seriful m-a intrebat daca stiu ce inseamna asta. Iar eu nu i-am raspuns. Mi-a explicat cum se procedeaza. Acesta mi-a spus ca sunt acuzata de distrugerea unui inscris sub semnatura privata insa pana la proba contrarie nimic nu este dovedit. Mi-a spus ca sunt retinuta pentru vandalism, amprentele mele potrivindu-se cu cele de pe tubul cu grafiti gasit in masina. Mi-a mai explicat si faptul ca din cauza acestui act de vandalism va trebui sa fiu tinuta in arest la sectie cel putin 24h si ca am dreptul la un singur telefon. Vazandu-ma cum il privesc muta, a adaugat ca sunt norocoasa ca nu s-au gasit amprentele mele in masina ci doar pe un tub care exista posibilitatea sa fi fost aruncat in masina intentionat. Asta m-a linistit putin pentru ca mi-am dat seama ca nici el nu stia sigur ce se intampla. Insa trebuie sa respecte protocolul, mi-am spus. Seriful a spus ca sunt norocoasa ca am fost gasita vinovata pentru vandalism deoarece am posibilitatea de a plati cautiunea si sa fiu eliberata imediat. Am asteptat sa rada, dar nu a facut-o. In plin soc, am ales sa aprob si am asteptat sa mi se puna catusele, insa nici asta nu s-a intamplat. Pur si simplu am fost escortata de catre ofiterul ramas in picioare pe un culoar lung unde se aflau mai multe celule nu foarte mari. Mi-a deschis o usa unde se afla o singura femeie foarte invarsta, ce parea a fi o batrana cersetoare. M-am strambat cand am vazut-o, saraca ce nenorocire putea sa faca o femeie ca ea?  A inchis usa cu cheia in urma mea, apoi a plecat, lasandu-ma sa ma lipesc de peretele rece, urland pe interior.