Chains [H.S.]

Capitolul 2.

Holurile sunt aglomerate, de abia ai loc sa te strecori printre sutele de grupulete. Stiu ca ar trebui sa trec pe la directoare inainte de masa de pranz ca sa pot sa imi iau cheia de la dulap. As putea sa trec acum, daca am timp. Prin multime il observ pe el si grabesc pasul. Nu as vrea sa creada ca-l urmaresc, desi cam asta fac, insa vreau doar sa gasesc clasa de arte.

Incerc sa tin pasul pentru a-l ajunge din urma, insa cineva ma opreste, prinzandu-ma de mana dreapta. Ma intorc pentru a vedea aceeasi fata blonda careia i-am zambit. Imi mut privirea inapoi, insa nu-l mai zaresc. Ma intorc din nou spre fata blonda, iar aceasta imi zambeste.

"Cauti cumva sala de arte?" ma intreaba zambitoare, dandu-mi drumul incheieturii.

"Da, m-am cam pierdut." aprob, zambindu-i.

"Am observat." chicoteste. "Ai luat-o in partea opusa." imi spune zambitoare, iar eu murmur un "oh" jenata. "Haide, te conduc eu." imi face semn sa o urmez, iar eu ma conformez, incepand sa o urmez, stand cu putin mai in spate fata de ea.

"Apropo, eu sunt Elena, dar toti imi spun Lena." se intoarce spre mine si imi zambeste din nou.

"Eveline." spun zambitoare. "Dar poti sa imi spui Eve." o fac sa chicoteasca si sa imi arunce o privire jucausa, continunadu-si drumul printre ceilalti, destul de grabita.

Incercand sa tin pasul cu Lena, imi bag mana in buzunar, cautandu-mi telefon. Il deblochez si intru in mesaje, incepand sa ii tastez lui Ryan. Nu apuc sa il trimit, pentru ca telefonul incepe sa vibreze, un mesaj nou aparandu-mi pe ecran.

*Ti-am luat eu cheia de la directoare. Am mate, vorbim dupa. Ureaza-mi succes.*

Zambesc citit mesajul. Ryan are o fobie cu matematica. Cand este ascultat sau da test sub presiune, doi plus doi, mereu dau sapte. Cred ca e o chestie mostenita de la tata.

"Eve?" imi ridic privirea din telefon, spre Lena. "Ma duc sa imi las cartile. Sala este a treia dupa colt." imi spune, arandu-mi cu degetul pe unde trebuie sa iau, eu aproband-o.

"Ne vedem acolo." imi zambeste dulce.

Fac la fel si trec de ea, lasand-o sa se duca la dulapul ei. Numar fiecare usa care imi iese in cale, uitandu-ma la nr. salii si la denumirea ei. Cand vad scris mare pe usa "Sala 24. Arta plastica, prof. Diana Kadare.", intru in liniste in clasa si sunt bucuroasa sa vad, ca nu am fost prima venita.

In clasa se mai aflau trei fete si doi baieti, asezati fiecare la un sevalet special. Sunt usurata ca nimeni nu s-a oprit din vorbit si nu si-au intors privirile spre mine, eu profitand de situatie si asezandu-ma la un sevalet oarecare.

Imi pun ghiozdanul pe genunghi si incep sa caut un creion, insa dau peste altceva. Scot cartea care se pare ca este in plus si ma uit la coperta jerpelita. Nu avea nici un titlu. Deschid la prima pagina, acolo vazand scris "Istoria Familiei Willson". Imi dau ochii peste cap, stiind ca parintii mei au pus-o special in ghiozdan pentru a da de ea si a incerca sa ma faca curioasa pentru a citi.

Oftez si o pun la loc in ghiozdan. Imi las ghiozdanul pe jos, langa scaun. Imi scot telefonul si incep sa butonez, asteptand sa inceapa ora. Ma decid sa ii dau mesaj Briannei, aceasta raspundu-mi in mai putin de un minut.

*Hei Bri. Mi-e dor de tine xoxo*

*Oh, si mie de tine, balonas. xx. Si cum e acolo? Baieti ceva?*

Zambesc citind mesajul si ma grabesc sa ii raspund.

*Momentan toti sunt badarani.*

*Nu ca nu ti-ar placea baietii rai. xx*

Aud clopotelul si imi mut privirea spre usa, Lena indreptandu-se deja spre mine. Imi zambeste si se aseaza in stanga mea. In scurt timp clasa se umple de elevi, creandu-se agitatie la fel ca pe hol.