Din întâmplare

Te iubesc.

Înainte sa apuc sârma gardului am auzit zgomot. Cineva alerga după mine. Chiar mai multe persoane. Am luat primul copac drept ascunzătoare. Eram conștientă ca e jalnic, dar atât puteam face în clipa asta. Îmi auzeam  bătăile inimii intense, aveam un fior pe șină spinării și simțeam doar adrenalina, frica și durere. Am privit ușor pe după copac. Doi munți veneau alergând. Exista oameni asa înalți și făcuți? Oare și ei auzeau bătăile inimii mele la fel de tare și clar cum mi le auzeam eu? Te rog Doamne. Scăpa-ma din asta.

-Nu a luat-o pe aici, incompetentule!

A urlat unul la celalalt.

-Ba da. Jur ca pe aici a mers!!

-Era în direcția opusă capătul podului. Aici e mai departe de jumate. Nu avea ce căuta aici.

-Pai ea nu știe asta.

-Dacă afla ca am pierdut-o, am pus-o!

-Știu.

-Treci. Dacă ne grăbim poate o prindem pe pod în direcția opusa. Incompetentule!!!

A folosit aceeași jignire de doua ori. Probabil avea un creier de maimuță neștiind alte cuvinte. Au plecat alergând după mine care trebuia sa fiu în direcția opusa. Doamne.. Cum ajung eu acolo? O sa mor azi. Parca vad. Cristi.. Frica ma cuprinsese mai rău. Ma durea capul și plângeam. Vreau acasă. Vreau la Cristi. Vreau sa ma împac cu Maria. Nu mai vreau aici. Cum s-a intamplat asta?

Mi-am adunat puterile. M-am asigurat ca au plecat și m-am agățat de gard urcându-ma. Eram la jumate când piciorul mi-a alunecat și am simțit întâi golul în care cădeam și apoi impactul cu solul. Ma lovisem cred, simțeam cum îmi curge ceva din zona capului și o amețeală imensa, apoi am văzut negru.
______________________________________

*Cristi pov*

~CU CÂTEVA ORE ÎN URMA~

Șoseaua e cea mai buna prietena a mea când sunt gânditor. Ma bătea gândul sa urc la ea, dar aveam și alte treburi de rezolvat. Nu îmi doream sa las lucrurile neterminate.
Suna telefonul.

-Alo, da Ana?

-Ce faci, frate?

-Bine, tu ce faci?

-Super.. Uite mi-a dat iubita ta mesaj.

-Lia? De ce?

-Fiindcă ii baga prietena aia a ei prostii în cap. I-a zis ca o sa îți bați joc de ea sau ca o vor rapii cine știe ce tipi din vina ta.

-Nu as pune-o niciodată în pericol!

-asta i-am zis și eu.

-Și ea ce a zis?

-A inteles, cred. Vezi nu ii spune ca ți-am zis. Eu zic ca ar trebui sa ii dovedești cât o iubești ca să nu mai aibă îndoieli.

-Mulțumesc soro. Rămân dator.

-Poate pui și tu o vorba la fraier.

-Promit.

Deci fetita mea își face griji. Un zâmbet îmi mi-a apărut pe chip. Chiar ma place.. Poate chiar ma iubește. Părea atât de ireal totul. Nu as fi crezut vreodată ca ma voi îndrăgosti. Am întrat pe aleea pe care trebuia sa ajung. Pentru a fi cu ea trebuia sa îmi închei toate socotelile cu oamenii periculoși care ne puteau amenință viitorul.

*Ceva timp mai tarziu*

M-au falit ăștia de bani, dar măcar suntem în siguranță acum, eu și Lia. Simțeam ca deja îmi este dor de ea. Nicio fata nu a avut efectul asta asupra mea pana acum. Era destul de târziu, sa merg la ea sau sa o sun? Sau poate sa o las în pace puțin. Ma băteau multe gânduri dar am pus mana pe telefon sa o sun. Am așteptat 3 tonuri de apel și când eram pe cale sa închid apelul mi-a fost pornit.

-Scuze dacă te deranjez..

Am spus timid ca un copil de clasa a 6-a care încearcă sa își impresioneze colega de banca.

- Da, deranjezi. E ocupata cu mine acum, pa fraiere.

O voce de bărbat iar apoi apelul s-a terminat fără saapuc sa zic orice. Cum? Pentru o clipa am fiert de furie, dar apoi am alergat spre mașină și am plecat demarând. Urma sa omor pe cineva. Mi-am cautat în torpedo pana am găsit arma. Am scos-o și încărcat-o apoi am gonit pe sosea pana la ea acasă. Dacă e în pericol o voi salva. Dacă e cu altul de buna voie, ii omor pe amândoi și apoi și pe mine. Nu exista cale de mijloc. Sunt prea obsedat de ea. Câteva secunde a durat tot drumul. Am ajuns și am parcat mașină. Mergeam cu arma pe lângă corp. Ușa era închisă, dar nu încuiată.

Am intrat subtil dar nu era nimeni. Cearceaful fusese răvășit. M-am uitat peste tot. Ea dispăruse. Obiectele erau aici. Încălțările erau toate la locul lor. Ceva nu era bine. Oare ea chiar fugise cu altul? Nu era corect. M-am așezat pe pat și am îmbrățișat perna. Mirosul trupului ei era ca o briza de aer rece în desert. Atât de frumos. Îmi lipsea deja. M-am întins în pat și lacrimile m-au cuprins. Dacă defapt chiar mă părăsise de buna voie? Fără sa îmi dau seama,  oboseala m-a cuprins. Câteva secunde voiam să dorm în mirosul ei să o simt aproape.

Lia iubito... Unde ești?  știam că nu îmi poate răspunde, dar am continuat ideea. Te iubesc.

_______________________________________
Știu ca este cam scurt, dar e pe fugă pentru a va da umpic din continuare. Îmi pare rău că va fac sa așteptați. Nu îmi doresc asta doar ca nu îmi prea permite timpul sa scriu în ultimul timp. Mulțumesc pentru susținere și devotament❤️ va iubesc pe toți ❤️