𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

30~Oricât De Mult

  Augustin a fost iubit de toată lumea.
  În ciuda faptului că obișnuia să se comporta ca un nemernic cu cei care nu-i erau apropiați, întotdeauna s-a făcut respectat.
Și la final, cei pe care îi considera frații lui, nu l-au uitat.

   Oamenii nu trăiesc cu suferința pe chip ci în inimă. Recent învățasem asta. Poate că nu părea că le pasă, dar ei o făceau. Iar eu ii judecasem greșit de multe ori. Credeam că toți au depășit momentul când de fapt erau în aceiași oală cu mine.

    Îmi amintesc și acum privirea lui Jared când s-a întors la spital și mi-a spus că nu l-au putut găsi nicăieri. Ian s-a descotorosit de el și a fugit. Exact ce ar face un psihopat, un criminal ca el. Cât pentru mine, eu i-am recunoscut mereu absența, dar niciodată nu am simțit cu adevărat că el nu mai este.

    M-am ridicat din pat și m-am îndreptat către baie. Am pornit apa caldă și am lăsat-o să umple cada. E miercuri, ultima cursă înainte de DCM 15. Seara trecută nu m-am dus. Am stat toată ziua în dormitor și mi-am pierdut timpul degeaba.

    După ce am terminat cu tot i-am dat mesaj lui Jared spunându-i că sunt gata. Urma să plecăm amândoi în câteva minute. I-am auzit strigătul din dormitor și am pufnit în râs. Să strigi în loc să trimiți un mesaj e mult mai ușor. M-am postat în fața oglinzii și m-am analizat timp de câteva secunde.

    Purtam un set din piele de crocodil negru, o fustă și o jachetă, la care am adăugat un top alb și cizme negre. Arătam bine, mai bine decât mi-am imaginat.

   —Ziceai că ești gata, l-am auzit din spatele meu. M-am întors doar ca să văd că stătea rezemat de tocul ușii cu mâinile în buzunar și mă privea.

   —Arăți bine, i-am zâmbit.

   —Tu așa mergi? L-am scanat din cap până în picioare și m-am strâmbat la ținuta lui. Nu era nimic în neregulă cu pantalonii gri și tricoul alb pe care le purta, doar că nu erau potrivite. 

   —Nu, tricoul meu e mototolit.

   —Știi unde să găsești fierul de călcat, am spus și am trecut pe lângă el. 
   
   —Te rog, Kylie. Știi doar că nu mă pricep.

    Ultima dată când l-am rugat pe Jared să mă ajute cu o cămașă a ajuns arsă în trei locuri. Am mormăit un okay și m-am dus după fier.

   —Grăbește-te! Când am terminat, i-am întins tricoul și s-a făcut nevăzut în dormitorul lui.

    Tot drumul până la circuit m-am gândit la o posibilă petrecere de ziua fratelui meu. Nu făcusem niciodată nimic de genul pentru el, deci nu aveam idee de unde sa încep și cu ce. Îmi făcusem doar un plan în minte și câteva notițe în care scrisesem ce trebuie să găsesc.
    Un loc, un tort, un sistem pentru muzică, băutură și invitați.

    Sângele mi-a înghețat în vene și toate gândurile m-au părăsit atunci când Jared a parcat în fața unui Dodge Challenger negru. Uitasem cum să respir și inimă îmi pompa atât de puternic ca urma să bubuie. Ultima dată când îi văzusem mașina a fost în noaptea în care am fugit amândoi prin ploaie de la petrecere.

    E aici, dar nu a venit la mine. A fost primul lucru care mi-a străbătut mintea. Apoi mii de alte gânduri. E în viață? E aici acum? Cum?

    Nu-mi amintesc să fi respirat până acum iar starea de sufocare m-a luat pe nepregătite. Când am auzit bătăile din geam am tresărit.

   —S-a întâmplat ceva? Jared stătea aplecat la geam. Am dat din cap în semn că nu și am coborât, încă fixând mașina cu privirea.