𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

35~Să nu știe nimeni.

Augustin

   
      În momentul în care pumnul meu s-a lovit de falca nenorocitului, acesta a făcut automat câțiva pași în spate. 

   —Unde sunt? l-am întrebat pentru a doua oară. 

    Dacă nu știa nici acum, aveam de gând să-l fac să se alăture celuilalt bărbat care zăcea inconștient pe podea. 

   —Ți-am spus, a mormăit, Ian era singurul care știa. 

   —Cum se face că Ian nu a mai apărut de o săptămână și nimeni nu știe unde este sau unde mi-a pus lucrurile? mi-am frecat pumnul cu cealaltă mână și m-am apropiat mai mult de el pregătit să-l lovesc iar. 

   —Ian e mort, a spus, oprește-te! 

    Pumnul meu s-a oprit la doar câțiva centimetri distanță de fața lui. Mort? 

    Am râs. Ian era mort. 

   —Cred că ăsta era motivul pentru care a-ți încercat și voi să mă omorâți.

   —Ai văzut prea multe lucruri de când ești aici, a spus confident. De parcă urma să-mi facă felul.

   —Ți-e frică că o dată ce plec voi trimite pe cineva după voi? am întrebat rânjind. Bărbatul din fața mea era exemplarul perfect a unuia dintre cei care lătrau fără să muște.

    A încercat să spună ceva însă nu au ieșit mai mult decât niște bâlbâieli. Între timp partenerul lui începuse să geamă de durere la câțiva metri distanță de noi.

   —Nu-ți face griji, mă voi ocupa personal de voi! l-am asigurat. Ar fi păcat să trimit pe altcineva când voi v-ați ocupat singuri.

    M-a privit drept în ochi timp de câteva secunde după care a făcut câțiva pași în spate. Înălțimea și condiția mea fizică îl intimidau, era vizibil peste tot pe fața lui. Era atât de scund că ar fi trebuit să se ridice pe vârfuri că să-mi de-a un pumn în față.

   —Agh, să începem! am șuierat mergând spre el.

    A fost nevoie doar de un croșeu că să pice pe jos, dat fiind faptul că în urmă cu câteva minute am avut parte de o altă bătaie în trei. Nici eu nu mă țineam prea bine, dar măcar nu eram la fel de rău că ceilalți doi. Încercam să împing starea de amețeală și să mă mențin pe picioare.

    M-am aplecat spre el și i-am controlat buzunarele. Am găsit un telefon, niște gumă și un pachet de țigări mult prea uzate că să mai poată fi consumate. La doar doi metri de noi, celălalt bărbat încerca să se ridice.

    —Te ajut cu ceva? l-am întrebat. M-a privit confuz după care a început să de-a frenetic din cap.

    În timp ce eu mă apropiam de el, el se târa în spate încercând să ia cat mai multă distanță între noi. Avea cornea spartă, sângele i se scurgea pe chip și se pierdea în barbă.
    Cu fiecare pas pe care îl făceam câte o picătură de sudoare îi apărea pe frunte. M-am oprit în fața lui și l-am privit înainte că piciorul meu să-i lovească bărbia.

   —Loialitatea asta te omoară...

    M-am aplecat asupra lui și i-am verificat și lui buzunarele. Avea un telefon și cheile unei mașini pe care le-am luat fără să ezit. Aveam nevoie de ceva cu care să plec o dată ce ieșeam de aici și o mașină era cea mai buna variantă. 

    În ultimele luni n-am părăsit subsolul ăsta, nu pentru că nu am vrut ci pentru că nu mi-a fost permis să o fac. Ian obișnuia să vină aici de cel puțin două pe săptămână să-mi amintească că în momentul în care am pus piciorul afară, Kylie va muri. Iar eu n-am putut permite asta.