𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

26~Iubirea aduce durere

Iubirea aduce durere

     Durerea pe care o simțeam în corp era sfâșietoare, nu voiam să deschid ochii de teamă că voi sfârși din nou pe șosea, în aceiași mașină în care aproape că mi-am pierdut viața seara trecută. 

    Renunțasem deja la orice încercare de a scăpa. Nici măcar nu se obosise să mă lege, eram mult prea rănită ca să mă mișc. Probabil au realizat și ei asta.

    Puteam auzi voci venind de afară, deci cu siguranță era cineva care păzea ușa, nu ar fi avut rost să încerc. Era nevoie doar de o adiere de vânt ca să mă clatine pe picioare, dapăi să încerc să scap de ei. Din când în când mai venea câte o femeie ca să-mi verifice rană din abdomen. În afară de aia, restul rănilor erau minore și încetase să sângereze.

    Soarta îmi dovedise de multe ori că nu plănuiește un final fericit pentru mine, și o făcuse încă o dată în acest moment. Ce soartă mizerabilă pentru cineva care nu vrea decât pace și iubire.

   —Cum te-ai acomodat? vocea unui bărbat s-a auzit imediat ce s-a deschis ușa, făcându-mă să deschid ochii.

   Am tăcut.

   —Bun, ți-ai învățat lecția. a spus mângâindu-mi obrazul.
    Fragmente de dimineață și-au făcut apariția în mintea mea amintindu-mi ce se va întâmpla dacă zic vreun cuvânt. Încă îi simțeam urmele de lovituri pe pielea mea. Am închis ochii și am încercat să le alung.

    Ușa s-a deschis din nou iar nemernicul de Ian a pășit în fața mea.

   Ce pățise la ochi?

   Am încercat să îmi păstrez calmul și am continuat să-l privesc. În mintea mea deja îl omorâsem de trei ori. Era un sentiment nou și înfricoșător, dar care îmi potolea setea de a-i înfige o țeavă în piept.

   —Nu arăți prea bine, a spus. Tipul de mai devreme i-a șoptit ceva la ureche făcându-l să rânjească. Ooh, înțeleg. Bună treabă, a continuat.

   —Crezi că Augustin va veni să te salveze? Vrei să facem un pariu? S-a apropiat de mine și mi-a îndepărtat o suviță de păr.

   Toate rănile de pe corp și tot sângele nu mă făceau să mă simt atât de murdară pe cât mă făcea să mă simt atingerea lui. Simțeam că stomacul mi se întorce pe dos. M-am ferit însă mi-a strâns părul la spate și s-a apropiat prea mult de mine.

  —Asta s-a întâmplat doar din cauza ta, a scuipat cuvintele.

  Făcea cumva referire la ochiul lipsă?
  Eu făcusem aia?

   —Bun, am reușit să șoptesc. Am schițat un zâmbet și mi-am mutat privirea în altă parte.

   —Asta e nimic pe lângă ce mi-ai făcut tu mie, am continuat după câteva secunde.

    Țipetele lui din seara aia erau din cauza asta, nici că se putea mai bine. Probabil innebunisem, dar mă simțeam al naibii de mândră.

   —Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. A spus scoțând un cuțit din buzunar. Sau ar trebui să folosesc un cui, cum ai făcut și tu?

   —Și eu ar trebui să îți omor toată familia? Cuvintele mele îl lovise cumva, s-a oprit și a început să se holbeze la mine.

   —Tu cauți răzbunare pentru un nenorocit de ochi, spune-mi eu ce ar trebui să fac? am țipat.

    Trecusem rapid de la o stare la asta. Era șocant cât tupeu avea să mă aducă aici pentru un afurisit de ochi scos. Eu îmi pierdusem familia din cauza lui, și nu numai.